Sinonime cult (original) (raw)
Cuvântul „cult” are următoarele sinonime:
cult ( adjectiv )
- instruit, citi, cultivat, învățat, școlii
- livresc, cărtucăresc, savant
Alte sinonime:
- citit
- educat
- școlit
- pedepsit
- politicit
- spudaxit
- sufletesc
- cărturăresc
cult ( substantiv )
- confesiune, religie, rit, credință
- venerație, admirație, prețuire
Sinonime Apropiate
- instruit - învățat, pregătit, cult, cultivat, citit, educat, erudit, școlit, format
- religie - cult, confesiune, rit, credință
- incult - ignorant, neinstruit, necultivat, agramat, prost, neînvățat
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
- cultivat - lucrat, crescut, cult, instruit, citi, stilat, luminat
- cărturăresc - livresc, cult, savant
- confesiune - confidență, mărturisire, destăinuire, spovedanie, religie, credință
- prețuire - cinstire, apreciere, considerare, stimă, admirație
- savant - erudit, învățat, maestru, creator
- fermier - agricultor, cultivator (de pământ)
- gol - dezbrăcat, despuiat, nud, dezgolit, golaș, deșert, sec, pustiu, necultivat
- intelectual - spiritual, rațional, mintal, cerebral, cult, învățat, pregătit, școlit
- învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
- agramat - incult, prost, stupid, neinstruit, prostănac
- cărturar - învățat, erudit, savant, intelectual, om de carte
Dex cult
- cult1 1 Omagiu care se aduce divinității prin acte religioase. 2 Manifestare a sentimentului religios, prin rugăciuni și prin acte rituale. 3 Totalitatea ritualurilor unei religii. 4 Religie. 5 Sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de cineva sau de ceva. 6 ~ul idolilor Idolatrie. 7 (; culte) Diversele religii ale unui stat.
- cult2, ~ă 1-2 Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe instruit 3-4 ( manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă un om cult2 (1-2). 5 Care are caracter savant. 6 ( popular; muzică, literatură, poezie) Creat de un autor instruit.
- CULT1, culte, 1. Omagiu care se aduce divinității prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de cineva sau de ceva. ◊ Cultul personalității = atitudine sistematică de admirație (exagerată) provocată și controlată cu privire la un conducător (sau la o personalitate), considerat ca înzestrat cu calități deosebite de ordin intelectual, afectiv, organizatoric etc. 3. Religie, confesiune. – Din culte, cultus.
- CULT2, -Ă, culți, -te, 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe; instruit. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); care are caracter savant, cărturăresc. 3. (În opoziție cu popular; despre muzică, poezie, literatură etc.) Creat de un autor instruit. – Din cultus.
Sinonimul cuvântului cult