Sinonime cunoscător (original) (raw)

Cuvântul „cunoscător” are următoarele sinonime:

cunoscător ( adjectiv )

cunoscător ( substantiv )

Sinonime Apropiate

știutor - cunoscător, informat, dumirit
expert - competent, cunoscător, informat
ignar - incult, prostănac, neștiutor, ignorant
îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
maestru - meșter, maistru, expert, magistru
magistru - maestru, expert, profesor
meșteșugar - meseriaș, specialist
naiv - credul, pueril, ingenuu, inocent, candid, neștiutor, ageamiu, prost
nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
nevinovat - neștiutor, inocent, candid, naiv, cinstit, cast, curat, neprihănit, ingenuu
competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
credul - naiv, crezător, fraier, candid, neștiutor
doct - erudit, învățat, informat, știutor, savant
documentat - cunoscător, informat, pregăti, motivat, întemeiat, argumentat, temeinic
experimentat - priceput, destoinic, capabil, competent, expert, vrednic, valoros, înzestrat, abil

cunoscător, ~oare 1-2 , (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu expert. 3-4 , (Persoană) care are un gust rafinat. 5 (Înv#) Recunoscător.
CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, , și (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + -ător.
CUNOSCĂTÓR,-OÁRE, cunoscători, -oare, (Adesea substantivat) (Persoană) care posedă cunoștințe speciale într-un domeniu; priceput, expert. Era unul din cei mai adînci cunoscători ai limbii și literaturii noastre. VLAHUȚĂ, O. A. 238. Cunoscător de oameni sînt eu la bătrînețe. ALECSANDRI, T. II 97. Se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P. P. 174. ♦ (Persoană) care are gust rafinat. Cunoscător în artă.
CUNOSCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care are cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu oarecare. 2) Care are gust rafinat. /a cunoaște + suf. ~ător
cunoscător a. și m. care cunoaște, știe, se pricepe.
cunoscătór, -oáre adj. și s. Care se pricepe la, în ceva: cunoscător în artă, la stofe.
CUNOSCĂTÓR adj., s. 1. v. expert. 2. (astăzi rar) știutor. (E un bun ~ al limbii noastre.)
CUNOSCĂTOR 1. expert _(Un mar_e ~ în problema...) 2. (astăzi rar) știutor. (E un bun ~ al limbii noastre.)

Sinonimul cuvântului cunoscător