Sinonime dambla (original) (raw)

Cuvântul „dambla” are următoarele sinonime:

dambla ( substantiv )

1. paralizie, gută, apoplexie
2. chef, toană, poftă
3. furie, năbădăi

Alte sinonime:

• capriciu
• fandoseală
• fantezie
• fason
• fiță
• ictus apoplectic
• maimuțăreală
• moft
• naz
• prosteală
• sclifoseală

Sinonime Apropiate

• gută - podagră, apoplexie, paralizie, dambla
• apoplexie - gută, atac, dambla
• năbădăi - nazuri, capricii, mofturi, toane, fasoane, fițe, furie, pornire, mânie
• chef - petrecere, ospăț, zaiafet, benchetuială, dorință, poftă, dispoziție, gust, plac
• vas - farfurie, strachină, recipient, oală, ciubăr, găleată, vadră, navă, corabie
• veselie - voioșie, bună dispoziție, animație, jovialitate, haz, chef, petrecere, bairam
• foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație
• hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
• ictus - șoc, atac, apoplexie
• imposibilitate - neputință, paralizie, blocaj
• jind - dor, poftă, dorință, râvnire
• lăstar - mlădiță, ramură, crenguță, coardă, urmaș, descendent, odraslă
• lăcomie - aviditate, voracitate, cupiditate, nesaț, râvnă, poftă, jind, jinduire
• neputință - incapacitate, paralizie, imposibilitate, slăbiciune, suferință, boală, nevolnicie
• nesaț - lăcomie, poftă

Dex dambla

• dambla 1 (; adesea precedat de verbe ca: a lovi, a veni, a cădea, a păli ) Paralizie. 2 Tetanos. 3 Acces de furie. 4 (; ; ) A lovi (pe cineva) ~ua A înnebuni. 5 Deprindere neobișnuită, ciudată ciudățenie, manie. 6 A(-și) face ~ua A(-și) satisface dorința sau capriciul. 7 A avea ~ la ceva sau la cineva A dori ceva. 8 A fi îndrăgostit de cineva.
• DAMBLÁ, damblale, 1. Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie cu năbădăi. 2. Chef, poftă, pasiune. – Din dambla.
• DAMBLÁ 1. Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie, năbădăi. 2. Chef, poftă, pasiune. – Din dambla.
• DAMBLÁ, damblale, 1. (Popular) Apoplexie, paralizie, (regional) gută (2). A murit în patruzeci și șase, pe vară, de dambla. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, 116, 6/4. Ca fulgerul mă săgeată un gînd sinistru: un atac de dambla!... Sînt pierdut!... CARAGIALE, O. II 312. ◊ (În legătură cu verbele «a lovi», «a izbi» etc.) Bătrînul Nour, fulgerat de dambla, nu mai ieși decît foarte rar din odaia lui. SADOVEANU, O. I 265. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua! M. I. CARAGIALE, C. 8. Cînd află adevărul, căzu jos de supărare și, izbit de dambla, își dete în curînd duhul. MACEDONSKI, O. III 57. 2. Acces de furie, năbădăi. Pe grec îl apuca damblaua cînd auzea numele lui Spirca. CONTEMPORANUL, VI1 117. 3. (Familiar) Dorință, chef, poftă.

Sinonimul cuvântului dambla

Testează-te!