Sinonime decență (original) (raw)

Cuvântul „decență” are următoarele sinonime:

decență ( substantiv )

• politețe
• bună-cuviință
• respect
• considerație

Alte sinonime:

• cuviință
• reverență
• urbanitate
• urbanism
• jenă
• manieră
• pudoare
• rușine
• sfială
• pudicitate
• pudiciție

Sinonime Apropiate

• bună-cuviință - politețe, decență, maniere
• considerație - stimă, respect, prețuire, cinstire, apreciere, prestigiu, reputație, părere, opinie
• cuviință - decență, politeță, respect, urbanitate
• deferență - respect, considerație
• prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
• prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
• pudoare - decență, sfială, reticență, rezerve, inocență
• gentilețe - amabilitate, politețe, atenție, curtoazie, drăgălășenie
• licență - brevet, patentă, autorizație, permis, necuviință, vulgaritate, indecență
• micime - puținătate, scurtime, meschinărie, josnicie, impolitețe
• nepoliticos - ireverențios, nerespectuos, mitocan
• nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
• nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
• obscenitate - imoralitate, indecență, trivialitate, murdărie
• aprecia - a evalua, a aprecia, a estima, a cântări, a prețui, a cinsti, a stima, a onora, a respecta

Dex decență

• decență 1 Respect al bunelor moravuri bună-cuviință. 2 Pudoare. 3 Lipsă de pretenții modestie.
• DECÉNȚĂ Respect pentru bunele moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din décence, decentia.
• DECÉNȚĂ Respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din décence, decentia.
• DECÉNȚĂ Bună-cuviință, respect al bunelor moravuri; pudoare. Salonul din anul acesta dovedește că pictura romînă a intrat într-o fază nouă, o fază pe care ați putea-o numi faza decenței. CARAGIALE, O. III 253.
• DECÉNȚĂ Bună-cuviință; pudoare. .
• DECÉNȚĂ respect pentru bunele moravuri; bună-cuviință; pudoare. (< fr. décence, lat. decentia)
• DECÉNȚĂ f. 1) Atitudine de respectare a regulilor de bună purtare, a conveniențelor și a moralei; bună-cuviință. 2) Comportare care vădește o asemenea atitudine. /<fr. décence, lat. decentia
• decență f. bunacuviință.
• *decénță f., pl. e (lat. decentia). Onestitate exterioară, cuviință.
• dețenție decență

Antonime decență

• Decență ≠ indecență

Sinonimul cuvântului decență

Testează-te!