Sinonime deliciu (original) (raw)

Cuvântul „deliciu” are următoarele sinonime:

deliciu ( substantiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
bucurie - mulțumire, satisfacție, plăcere, desfătare, euforie
satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
savoare - suculenți, gust ales, deliciu, desfătare, farmec
fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
hatâr - plăcere, bucurie, satisfacție, avantaj, concesie, favoare
mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire
agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate
incantație - încântare, desfătare, euforie
pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
fervoare - entuziasm, încântare

delíciu 1 Plăcere foarte mare desfătare, încântare. 2 Savoare. 3-4 Lucru (sau ființă) încântătoare.
DELÍCIU, delicii, Plăcere deosebit de mare; desfătare. ♦ Lucru, ființă încântătoare. – Din delicium, délice.
DELÍCIU, delicii, Plăcere deosebit de mare. desfătare, încîntare. Alții... gustă cu deliciu atît cît le poate dărui clipa. CAMIL PETRESCU, T. II 292. Sorbirăm cu deliciu din băutura înviorătoare. M. I. CARAGIALE, C. 17. Vă închipuiți că n-aș vrea să viu la Iași... să gust deliciile unui triumf de cabotin? CARAGIALE, O. VII 428. ◊ (Familiar) Se admiră în oglindă și o sărută cu veselie. – Ești un deliciu. CAMIL PETRESCU, T. I 452.
DELÍCIU Plăcere mare, intensă; savoare; desfătare. .
DELÍCIU plăcere mare, intensă; savoare; desfătare. (< lat. delicium, fr. délice)
DELÍCIU ~i n. 1) Plăcere mare și aleasă; desfătare; încântare. 2) fig. Lucru sau ființă încântătoare. /<lat. delicium, fr. délice
deliciu n. plăcere extremă, desfătare.
*delíciŭ n. (lat. delicium. V. delectez). Plăcere, voluptate, fericire: deliciile călătoriilor, acest copil face deliciile mameĭ sale, ce deliciŭ a ști cauzele lucrurilor!
deliciu
deliciu, -cii.

Sinonimul cuvântului deliciu