Sinonime demâncare (original) (raw)

Cuvântul „demâncare” are următoarele sinonime:

demâncare ( substantiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

hrană - aliment, mâncare, bucate, merinde, nutriție, de-ale gurii
merinde - mâncare, hrană, bucate, alimente
nutriment - aliment, furaj, hrană, mâncare, nutreț
alimentație - mâncare, hrană, nutriment, alimentare, consum, nutriție
bucate - hrană, alimente, mâncare, cereale, grâne
masă - mâncare, hrană, alimente, bucate, banchet, praznic, festin, dejun, ospăț
fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
fiertură - mâncare
foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație
foamete - flămânzire, înfometare, nemâncare
furaj - nutreț, hrană (animale)
haleală - mâncare
alimenta - a hrăni, a nutri, a da (de) mâncare, a întreține
întreținere - alimentare, hrană, casă-masă, subzistență, discuție, dialog, conversație
dumicat - îmbucătură, aliment, mâncare

demâncare Mâncare. modificată
DEMÂNCÁRE Mâncare, hrană, bucate; demâncat. – De4 + mâncare.
DEMÂNCÁRE f. pop. Ceea ce servește la alimentarea unui organism viu; hrană; nutriment. /de + mâncare
DEMÎNCÁRE Mîncare, hrană, alimente, bucate. La seceră... romînul pornește cît se poate de dimineață, luîndu-și bucatele sau demîncarea pentru ziua întreagă. PAMFILE, A. R. 117. Și cum mă scol, îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.
demîncáre f., pl. inuz. ărĭ. Mîncare (alimente) transportată: a venit cu demîncarea lucrătorilor.
mîncáre f., pl. ărĭ Acțiunea de a mînca. Ceĭa ce se mănîncă, aliment, bucate; ĭaurtu e o mîncare care prelungește vĭața. Masă, prînz orĭ cină: doŭă mîncărĭ pe zi, a da cuĭva mîncare (subst.) saŭ de mîncare = de mîncat (verb). – Pop. se zice și a adus demîncarea (subst.).
demâncare (îl trimet cu demâncarea la câmp).
demîncare
DEMÂNCÁRE s. v. aliment, hrană, mâncare.
demîncare ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.

Sinonimul cuvântului demâncare