Sinonime deprindere (original) (raw)

Cuvântul „deprindere” are următoarele sinonime:

deprindere ( substantiv )

1. adaptare, acomodare, aclimatizare
2. însușire, obișnuință, învăț
3. apucătură, comportare, conduită, maniere, moravuri, obiceiuri, purtare, năravuri, tabieturi, practică

Alte sinonime:

• obicei
• tabiet
• fire
• familiarizare
• destoinicie
• pricepere
• experimentare
• dexteritate

Sinonime Apropiate

• conduită - purtare, comportare, manieră, comportament, atitudine, deprindere
• obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
• moraliza - a certa, a dojeni, a admonesta, a mustra, a dăscăli, a muștrului, a probozi moravuri pl, obiceiuri, năravuri
• apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
• tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
• gest - atitudine, purtare, comportare
• învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
• manieră - conduită, atitudine, comportament, purtare, mod, cale, chip, fel, formă
• modă - vogă, comportament, conduită, purtare, fason, găteală, podoabă, ținută
• atitudine - ținută, poziție, comportare, gest, purtare
• aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
• exercițiu - temă, lucrare, aplicare, practică, deprindere
• geotropism - adaptare, acomodare, potrivire
• școală - învățământ, cultură, practică didactică, inițiere, practică, curent de idei, mișcare, influență literară
• practică - exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență, obicei, datină

Dex deprindere

• deprindere / ~ri / **deprinde**] 1 Dobândire a unor cunoștințe temeinice într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică deprins1 (1). 2 Obișnuință. 3 Familiarizare. 4 Instruire. 5 Dresare. 6 Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare deprins1 (6), destoinicie, dexteritate, pricepere. 7 (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare deprins1 (7), exercițiu.
• DEPRÍNDERE, deprinderi, 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire, profesie oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire, ocupație oarecare; exercițiu. – deprinde.
• DEPRÍNDERE, deprinderi, 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu. – deprinde.

Sinonimul cuvântului deprindere

Testează-te!