Sinonime desfrânare (original) (raw)

Cuvântul „desfrânare” are următoarele sinonime:

desfrânare ( substantiv )

• dezmăț
• corupție

Alte sinonime:

• decadență
• decădere
• depravare
• desfrâu
• destrăbălare
• imoralitate
• perdiție
• perversitate
• perversiune
• pervertire
• pierzanie
• pierzare
• stricăciune
• viciu
• deșănțare
• aselghiciune
• aselghie
• desfătare
• preacurvie
• preacurvire
• preaiubire
• descompunere
• putreziciune
• putrefacție
• putrejune

Sinonime Apropiate

• corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
• dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
• perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
• desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
• desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
• pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
• luxură - concupiscență, orgie, desfrânare
• mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
• crailâc - libertinaj, dezmăț
• decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
• deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
• deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
• corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
• degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare

Dex desfrânare

• desfrânare 1 Scoatere a frâului la cal desfrânat1 (1). 2 Eliberare a calului desfrânat1 (2). 3 (Rar) Desfacere sau slăbire a frânei desfrânat1 (3). 4 Scoatere a frânei desfrânat1 (4). 5 Ducere a unei vieți imorale desfrânat1 (5). 6 Dedare la vicii, corupție, destrăbălare desfrânat1 (6). 7 Faptă care denotă stricăciune depravare, destrăbălare, imoralitate. 8 Trai imoral desfrânăciune, desfrânătețe.
• DESFRÂNÁRE, desfrânări, Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – desfrâna.
• desfrânare f. dezordine morală, exces.
• desfrâná 1 A scoate frâul de la cal. 2 A lăsa liber. 3 (Rar) A desface frâna. 4 A scoate frâna. 5-6 (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.
• DESFRÂNÁ, desfrânez, I. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – des- + frâna.
• DESFRÂNÁ, desfrânez, I. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + frâna.
• DESFRÎNÁ, desfrînez, I. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.
• DESFRÎNÁRE, desfrînări, Faptul de a fi desfrînat; destrăbălare. Din lux și desfrînare nasc aste bande crude De noi ciocoi ce pradă. BOLINTINEANU, O. 173. Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul, dacă desfrînarea lui nu l-ar fi grăbit. NEGRUZZI, S. I 144.

Sinonimul cuvântului desfrânare

Testează-te!