Sinonime dezarmat (original) (raw)

Cuvântul „dezarmat” are următoarele sinonime:

dezarmat ( adjectiv )

Sinonime Apropiate

slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind
pirpiriu - mic, pipernicit, mărunt, slăbuț, sfrijit
prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
relaxa - a se odihni, a se destinde, a se recrea, a slăbi, a reduce
schelet - osatură, om slab, umbră, slăbănog, schemă, schiță, plan
scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
schilav - infirm, neputincios
stângaci - neîndemânatic, inabil, neajutorat, nereușit, mediocru, primitiv, slăbuț
străveziu - transparent, limpede, clar, senin, vizibil, evident, manifest, debil, slab
zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
șontorog - șchiop, infirm, olog, bătrân, slăbănog, fără vlagă
uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
firav - delicat, debil, slăbuț

dezarmat2, ~ă 1 ( oameni) Care a fost deposedat de arme. 2 Neînarmat. 3 ( oameni și manifestările lor) Lipsit de posibilitatea de (a se) opune blând, neputincios, slab. 4 Care nu are condițiile necesare succesului.
dezarmat1 1-11 (Rar) Dezarmare (1-11).
DEZARMÁT, -Ă, dezarmați, -te, 1. Căruia i s-au luat armele, care nu mai este înarmat. 2. Lipsit de puterea de a riposta, de a reacționa; lipsit de apărare; care nu știe să se descurce în viață, care este învins de împrejurări. – dezarma.
DEZARMÁT, -Ă, dezarmați, -te, 1. Căruia i s-au luat armele; fără arme, neînarmat. Eram deghizați... Ionescu Onoriu dezarmat, Curt cu biciul, eu cu armele la mine. SADOVEANU, P. M. 122. Domnule maior... nu uitați că e prizonier și e dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 36. Curierul de la cariola cu bani... era singur, dezarmat; jandarmul rămăsese în urmă. MACEDONSKI, O. II 411. 2. Lipsit de voință și de curaj în viață; lipsit de puterea de a reacționa; lipsit de apărare. Se socotea... dezarmat, cînd întîmplarea îl punea în situații neașteptate. REBREANU, R. I 19.
DEZARMÁT, -Ă Care nu este înarmat; care a pierdut armele (în luptă). ♦ Pus în imposibilitate de a se opune la ceva, învins; împăcat. .

Sinonimul cuvântului dezarmat