Sinonime diagonal (original) (raw)

Cuvântul „diagonal” are următoarele sinonime:

diagonal ( adjectiv )

Alte sinonime:

diagonal ( adverb )

Sinonime Apropiate

curmeziș - pieziș, oblic, transversal, în diagonală
pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
oblic - înclinat, pieziș, aplecat
cruciș - încrucișat, întretăiat, oblic, sașiu, strabic
povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
răscruce - răspântie, încrucișare, nod, întretăiere
răspântie - răscruce, întretăiere, încrucișare, intersecție, nod
coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
intersecta - a întretăia, a se încrucișa
întretăia - a încrucișa, a intersecta, a interfera, a încruci
întretăiere - interferență, intersecție, încrucișare, răscruce, răspântie
lăsat - aplecat, înclinat, îndoit, curbat, pleoștit, bleg, clăpăug
mistreț - amestecat, corcit, hibrid, încrucișat, eterogen, pădureț, acrișor, grosolan, primitiv

diagonal, ~ă 1-2 , (Segment de dreaptă) care unește două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite. 3 În ~ă În direcția unei drepte înclinate față de un punct de referință de-a curmezișul. 4 Curea purtată în diagonală (3) pe piept la unele uniforme (militare). 5 Porțiune de linie de cale ferată sau tramvai care taie oblic mai multe linii paralele, permițând trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 6 Bară înclinată cu rol de sprijin al unor elemente de construcție. 7 Care este în formă de diagonală (1). 8 Cruciș. 9 Împletitură de fire care prezintă linii paralele oblice.
DIAGONÁL, -Ă, diagonali, -e, , I. 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite. ◊ În diagonală = pe direcția unei drepte înclinate față de un punct de referință; de-a curmezișul. ♦ Curea purtată de-a curmezișul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care întretaie oblic mai multe linii paralele dintr-o stație, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bară înclinată, pusă în curmeziș, cu rol de sprijin al unor elemente de construcție. II. Ca o diagonală (I 1); curmeziș; cruciș. – Din diagonal.

Sinonimul cuvântului diagonal