Sinonime divin (original) (raw)

Cuvântul „divin” are următoarele sinonime:

divin ( adjectiv )

Alte sinonime:

divin ( adverb )

Sinonime Apropiate

dumnezeiesc - minunat, superb, splendid, divin, ceresc, zeiesc
minunat - încântător, splendid, magnific, admirabil, fermecător, feeric, excepțional, uimitor, superb
splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
admirabil - excelent, minunat, încântător, splendid, deosebit, fermecător, strălucit, remarcabil
ceresc - celest, divin, sideral, zeiesc, minunat
excelent - admirabil, minunat, încântător, excepțional, eminent, superb, deosebit, remarcabil, extraordinar
frumos - arătos, plăcut, splendid, minunat, admirabil, încântător, estetic, senin, luminos
sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
celest - divin, minunat
perfect - desăvârșit, impecabil, ireproșabil, ideal, excepțional, minunat, splendid, superb, magistral
sfânt - sacru, sacrat, sacrosant, divin, celest, perfect, desăvârșit, infailibil, nobil
religios - bisericesc, duhovnicesc, spiritual, evlavios, cuvios, pios, credincios

divin, ~ă 1-2 Care emană de la divinitate (1-2). 3-4 Care aparține divinității (1-2). 5-6 Care este asemenea divinității (1-2). 7-8 Privitor la divinitate (1-2). 9-10 Care reprezintă divinitatea (1-2). 11 (Bis; servicii, slujbe ) Care se face în cinstea divinității (2) bisericesc, religios. 12 Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale minunat. 13 Care atinge perfecțiunea. 14 Sfânt. 15 Arta ~ilor Divinație (1).
DIVÍN, -Ă, divini, -e, 1. Provenit de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din divin, divinus.
DIVÍN, -Ă, divini, -e, 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din divin, divinus.

Sinonimul cuvântului divin