Sinonime emanație (original) (raw)

Cuvântul „emanație” are următoarele sinonime:

emanație ( substantiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

diseminare - împrăștiere, difuziune, dispersare, răspândire
exalație - emanație, degajare, exaltare, aburi, damf, vapori, miros
fluid - lichid, gaz, emanație, efluviu
gaz - emanație, efluviu, petrol
emisiune - transmisie, program, propagare, degajare, răspândire, serie (filatelie)
stângăcie - neîndemânare, nepricepere
talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
zvârlitură - aruncătură, zvârlire, împrăștiere
incomparabil - extraordinar, unic, nepereche, excepțional, fără asemănare
iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
afinitate - înrudire, asemănare, analogie, potrivire, congruență

emanație 1 Degajare a unui miros, gaz, a căldurii dintr-un corp. 2 Ceea ce se degajă exalație. 3 ~ vulcanică Emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanului. 4 Produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, amoniac, hidrogen, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen 5 Gaz radioactiv, obținut prin dezintegrarea elementelor radioactive. 6 Emisie. 7 Ceea ce își are originea într-un lucru oarecare. 8 Răspândire. 9 Exalație (5).
EMANÁȚIE, emanații, 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ◊ Emanație vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. – Din émanation, emanatio, -onis.
EMANÁȚIE, emanații, (Și în forma emanațiune). 1. Emitere, degajare a unui gaz; (mai ales concretizat) ceea ce se degajă. În căldură are să se evaporeze alcoolul, umplînd odaia cu o emanațiune subtilă. CARAGIALE, O. VII 299. Soarele de amiazi varsă emanațiuni voluptoase de căldură în rariștea pădurii și subt umbra copacilor. ODOBESCU, S. III 35. 2. Gaz obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. – Variantă: emanațiúne (pronunțat -ți-u-)

Sinonimul cuvântului emanație