Sinonime eres (original) (raw)

Cuvântul „eres” are următoarele sinonime:

eres ( substantiv )

• prejudecată
• erezie
• superstiție

Alte sinonime:

• abatere
• culpabilitate
• culpă
• eroare
• greșeală
• păcat
• vină
• vinovăție
• necredință
• minciună
• absurditate
• rătăcire

Sinonime Apropiate

• erezie - eres, superstiție, eroare, rătăcire, greșeală, păcat
• pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
• privi - a se uita, a scruta, a vedea, a căuta, a (se) interesa, a (se) preocupa
• sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
• schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
• feminin - femeiesc, muieresc
• geamlâc - ferestruică, gemuleț, vitraliu
• îngeresc - ceresc, angelic, sublim, pur, serafic
• îngriji - a purta de grijă, a se interesa, a se preocupa, a vedea, a se căuta, a se trata, a se doftori
• întreba - a chestiona, a interoga, a pune întrebări, a descoase, a se informa, a se interesa, a examina, a consulta
• lemnărie - cherestea, tâmplărie, dulgherie, teslărie
• materialist - mercantil, meschin, interesat
• nepăsare - indiferență, delăsare, pasivitate, dezinteres, lenevie, inerție, nesimțire, tembelism, indolență
• nepoliticos - ireverențios, nerespectuos, mitocan
• nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat

Dex eres

• eres 1 Erezie (1). 2 (; asvl) Practică religioasă neoficială. 3 Sectă religioasă. 4 Dezbinare. 5 Prejudecată. 6 Superstiție. 7 Erezie (4). 8 Convingere.
• ERÉS, eresuri, Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere); prejudecată; superstiție; eroare. ♦ Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); rătăcire, păcat. – Din eresĭ.
• ERÉS, eresuri, Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată adesea în deprindere); prejudecată, rătăcire, eroare, superstiție. Mințile erau întunecate de eresuri. CAMILAR, N. II 370. Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară. EMINESCU, O. I 201. ♦ Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); rătăcire, păcat. Tu nu poți înțelege un biet suflet ca al meu, comun și plin de «_eresuri_». VLAHUȚĂ, O. A. 325. O, șoptește-mi – zice dînsul – tu cu ochii plini d-eres, Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles. EMINESCU, O. I 82.
• eres n. credință populară, superstițiune: povești și doine, ghicitori, eresuri EM. .
• erés n., pl. urĭ (vsl. ĭeresĭ, rus. erésĭ, d. vgr. ῾aíresis, erezie. V. pro-eres). Pop. Superstițiune. – În Munt. Și ires, erez și irez.
• eresă eres
• iereasă eres
• ieres eres
• ires eres
• iresă eres

Sinonimul cuvântului eres

Testează-te!