Sinonime furios (original) (raw)

Cuvântul „furios” are următoarele sinonime:

furios ( adjectiv )

• înfuriat
• furibund
• turbat
• violent
• nestăpânit
• deliu

Alte sinonime:

• îndârjit
• întărâtat
• înverșunat
• mâniat
• mânios
• pornit
• obstinat
• îndrăcit
• năbădăios
• oțărât
• scârbit
• năvârlios
• firetic
• burzuluit
• zborșit
• brutal
• năprasnic
• puternic

Sinonime Apropiate

• vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
• furibund - furios, rabios, turbat, mânios
• violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
• agresiv - provocator, belicos, violent, nestăpânit, războinic, bătăios
• coleric - agresiv, mânios, irascibil, aprig, nestăpânit, iute, violent
• răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
• vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
• fluviu - șuvoi, revărsare, curgere (violentă)
• fulminant - exploziv, detonant, eruptiv, izbitor, violent, uimitor
• furtunatic - furtunos, debordant, nestăpânit, dezlănțuit, năvalnic
• furtunos - viforos, vijelios, vifornic, agitat, tulburat, zbuciumat, năvalnic, impetuos, violent
• impulsiv - nestăpânit, nervos, iute, necumpănit, holeric, bătăios
• impulsivitate - violență, nestăpânire, dezlănțuire, agresivitate
• iute - sprinten, vioi, alert, repede, grăbit, aprig, impulsiv, nestăpânit, precipitat
• neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit

Dex furios

• furios, ~oasă 1 a ( oameni și animale sau manifestările lor) Cuprins de furie înfuriat, mânios. 2 Cu furie. 3 a ( elemente ale naturii) Violent. 4 a ( elemente ale naturii) Foarte puternic năprasnic.
• FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, (Despre oameni și animale și despre manifestările lor) Cuprins de furie, mânios. ♦ (Adverbial) Cu furie. ♦ (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic, năprasnic. – Din furieux, furiosus.
• FURIÓS, -OÁSĂ, furioși, -oase, 1. (Despre oameni și manifestările lor) Cuprins de furie, mînios, înfuriat. Cînd omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii. REBREANU, R. II 90. Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) Apropiindu-se de dugheana lui Leiba, jandarmii îi dezleagă furiosului mîinile. GHEREA, ST. CR. II 138. ◊ (Despre animale) El visă că picase în niște turme de țapi furioși și că d-abia scăpase. BĂLCESCU, O. II 258. ♦ (Adverbial) Cu furie. Țipă furios. 2. (Despre elemente ale naturii) Violent, puternic. Rîulețul acest neînsemnat se înflă, prăvale orice îi iasă înainte și furios sparge, trage, îneacă. NEGRUZZI, S. I 196. (Poetic) Munții noștri au fost adesea scump azil de libertate, Și din vîrful lor, romînii, torent iute, furios, S-aruncau. ALEXANDRESCU, P. 137. – Pronunțat: -ri-os.
• FURIÓS, -OÁSĂ Stăpânit de furie, mânios. ♦ Cu furie. ♦ (Despre elementele naturii) Violent, puternic. .

Antonime furios

• Furios ≠ calm

Sinonimul cuvântului furios

Testează-te!