Sinonime hain (original) (raw)

Cuvântul „hain” are următoarele sinonime:

hain ( adjectiv )

• rău
• afurisit
• crud

Alte sinonime:

• trădător
• aprig
• aspru
• barbar
• brutal
• câinos
• crâncen
• crunt
• cumplit
• feroce
• fioros
• inuman
• necruțător
• neiertător
• neîmblânzit
• neînduplecat
• neîndurat
• neîndurător
• nemilos
• neomenos
• neuman
• sălbatic
• sângeros
• violent
• sanguinar
• năsilnic
• tare
• pogan
• avan
• hapsân
• jestoc
• neomenit
• sanguinic
• sălbăticos
• sireap
• dur
• negru
• blestemat
• îndrăcit
• ticălos
• pustiu
• pârdalnic
• împelițat
• jurat
• urgisit
• pricăjit
• săcret
• implacabil
• nemilostiv
• inexorabil
• nemiluit
• nemilostivitor
• nemilostivnic
• vitreg
• rău la inimă
• fără milă
• necredincios
• perfid
• de rea credință

Sinonime Apropiate

• hapsân - hain, câinos, crud, odios, răutăcios, lacom, hrăpăreț, avar, zgârcit
• răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
• fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
• infernal - demonic, drăcesc, diabolic, cumplit, crud, rău, chinuitor
• afurisit - blestemat, rău, ticălos, mizerabil, antipatic
• barbar - primitiv, necivilizat, sălbatic, crud, rău, feroce, dur
• diabolic - drăcesc, diavolesc, satanic, infernal, funest, oribil, primejdios, rău, crud
• blestemat - afurisit, anatemizat, excomunicat, urgisit, rău, mizerabil, ticălos, mișel, infam
• împelițat - afurisit, poznaș, îndrăcit, rău, blestemat
• rău - afurisit, mizerabil, brutal, neomenos, aspru, nedomolit, aprig, crâncen, violent
• puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
• periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
• regreta - a se căi, a-i părea rău, a avea remușcări
• sacou - vestă, haină, surtuc
• sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie

Dex hain

• hain1 hai1
• hain2, ~ă 1 Trădător. 2 Necredincios. 3 Rebel. 4 Viclean. 5 Răutăcios. 6 Nemilos. 7 Aprig. 8 Avar. 9 Inimos.
• HAÍN, -Ă, haini, -e, 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. Trădător, sperjur, necredincios. – Din hain.
• HAÍN, -Ă, haini, -e, 1. Rău la inimă, fără milă; neîndurător, crud, cîinos. Oamenii de-aici nu sînt haini și n-ar cuteza să se dea la răutăți. REBREANU, R. II 121. Pe-un mal străin, L-a fulgerat un braț hain! COȘBUC, P. I 146. Pajul Cupidon... Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puțin. EMINESCU, O. I 109. ◊ Vîntul parcă se pornise și mai hain și mai tăios. MIHALE, O. 282. 2. (Învechit) Care-și trădează țara sau religia; trădător, necredincios. Brîncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! ALECSANDRI, P. P. 210. ◊ (Substantivat) Cigala nu era decît un hain, care-și lepădase legea și se turcise. SADOVEANU, N. P. 302.
• HAÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă lipsă de milă; rău la inimă; fără milă; câinos; crud; hapsân. 2) înv. Care și-a călcat legământul dat. /<turc. hăin
• haìn a. 1. rebel, trădător: boier vechiu, ghiaur hain! POP.; 2. perfid, de rea credință: nu mi-i ciudă de străini cât de pământeni haini POP.; 3. rău la inimă: sfârșitul tiranului hain AL. .
• haĭn, V. haĭ 2.
• haín, -ă adj. (turc. haĭin, trădător, perfid; ngr. hainis, sîrb. hain). Vechĭ. Trădător, rebel. Azĭ. Răŭ, perfid, crud, afurisit: om hain, inimă haină. Adv. S’a purtat hain.

Antonime hain

• Hain ≠ milos, milostiv

Sinonimul cuvântului hain

Testează-te!