Sinonime indiciu (original) (raw)
Cuvântul „indiciu” are următoarele sinonime:
indiciu ( substantiv )
- semn
- indicație
- semnal
- dovadă
- atestat
Alte sinonime:
- mărturie
- pildă
- probă
- testimoniu
- scrisoare
- răspuns
- arătare
Sinonime Apropiate
- mențiune - indicație, arătare, semnalare, precizare, specificare
- releva - a semnala, a denota, a remarca
- indica - a arăta, a semnala, a face cunoscut, a preciza, a specifica, a recomanda, a prescrie, a sfătui, a specifica
- jalon - reper, indicator, arătător, semn, semnal
- mărturie - declarație, depoziție, atestare, dovadă, probă, indicație, adeverire
- menționa - a arăta, a indica, a semnala, a pomeni, a preciza, a stipula, a consemna, a înregistra, a specifica
- act - document, atestat, dovadă, hrisov, zapis, uric, acțiune, faptă
- aminti - a(-și) reaminti, a evoca, a redeștepta, a pomeni, a menționa, a indica, a consemna, a semnala
- arăta - a indica, a preciza, a semnala, a dezvălui, a sesiza, a da la lumină, a exprima, a zice, a spune
- cita - a menționa, a semnala, a reproduce, a aminti, a chema, a invita
- comunica - a anunța, a informa, a face cunoscut, a vesti, a semnala, a fi în relație, a coresponda, a se adresa
- denotație - semnificație, înțeles, cuprindere, dovadă, revelație
- baliză - semn, semnal, reper
- certificat - dovadă, atestare, atestat, adeverință, act, document
- indicator - semn, reper, jalon, semnal
Dex indiciu
- indiciu 1 Semn aparent în funcție de care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen 2 Particularitate după care se poate recunoaște ceva. 3 Faptă sau împrejurare care, privită în legătură cu alte fapte sau împrejurări, servește ca probă într-un proces.
- INDÍCIU, indicii, Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din indicium (cu sensuri după indice).
- INDÍCIU, indicii, Semn, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect sau un fenomen. Producția de cereale-marfă este indiciul tăriei gospodăriei colective și al calității muncii sale. SCÎNTEIA, 1953, 2719. Despre vreo manifestațiune patologică hotărîtă nu avem însă, după cum vom vedea nici un indiciu serios. CĂLINESCU, E. 31.
- INDÍCIU Semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru; semn, particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen sau un fapt. .
- INDÍCIU semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru. ◊ particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. ◊ (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces. (< lat. indicium, după fr. indice)
Sinonimul cuvântului indiciu