Sinonime izbutit (original) (raw)

Cuvântul „izbutit” are următoarele sinonime:

izbutit ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

valoros - prețios, important, scump, reușit, capabil, merituos
prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
istoric - vechi, legendar, cronologic, evolutiv, valoros, însemnat, remarcabil, prețios, adevărat
nimerit - potrivit, adecvat, convenabil, corespunzător, oportun, recomandabil, util, reușit, izbutit
neprețuit - valoros, prețios, scump, drag, iubit
pozitiv - avantajos, adecvat, practic, valoros, pragmatic, eficace
remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
stângaci - neîndemânatic, inabil, neajutorat, nereușit, mediocru, primitiv, slăbuț
valabil - bun, autentic, convenabil, valoros, atrăgător, profitabil
făurar - fierar, faur, creator, realizator, februarie
grandilocvent - afectat, emfatic, retoric, pompos, patetic, bombastic, prețios
inaplicabil - nepractic, neizbutit, inutil, eșuat, ratat
insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
înzestrat - dotat, talentat, capabil, destoinic, pregătit, valoros, bun

izbutit, ~ă 1 Reușit2. 2 Care a avut succes. 3 Care s-a însănătoșit.
IZBUTÍT, -Ă, izbutiți, -te, Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reușit. – izbuti.
IZBUTÍT, -Ă, izbutiți, -te, Reușit. La Dimitrie Bolintineanu... Eminescu găsea modele mai izbutite. ROSETTI, S. L. 35.
IZBUTÍT ~tă (~ți, ~te) Care a fost realizat în conformitate cu intenția; bine executat; reușit. Lucrare ~tă. /v. a izbuti
izboti izbuti
izbuti 1-2 A reuși. 3 A se însănătoși.
IZBUTÍ, izbutesc, IV. și A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi. –
IZBUTÍ, izbutesc, IV. A duce la bun sfîrșit, a termina cu bine; a reuși, a izbîndi. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor. MIRONESCU, S. A. 124. În cele mai de pe urmă izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nemica, crîșca din măsele. CREANGĂ, P. 145. ◊ Noi trebuie să izbutim în tot ce începem, cu orice preț. CAMILAR, TEM. 100. Am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat. ISPIRESCU, L. 21.
A IZBUTÍ ~ésc 1. intranz. A avea succes; a reuși. ~ la examen. 2. tranz. A obține după o serie de eforturi; a reuși. ~ să publice materialul. /<sl. izbyti
izbutì v. a avea un sfârșit bun, a reuși. .

Sinonimul cuvântului izbutit