Sinonime mahalagiu (original) (raw)

Cuvântul „mahalagiu” are următoarele sinonime:

mahalagiu ( substantiv )

• mitocan
• necioplit

Alte sinonime:

• bârfitor
• clevetitor
• intrigant
• vulgar

Sinonime Apropiate

• bădăran - mitocan, necioplit, primitiv, mahalagiu, jigodie
• mitocan - bădăran, mojic, grosolan, mârlan, țopârlan, mahalagiu
• mocârțan - bădăran, necioplit, mitocan
• mocofan - bădăran, necioplit, mitocan
• grosier - mitocan, bădăran, necioplit
• grobian - necioplit, bădăran
• grosolănie - mojicie, mitocănie, bădărănie
• impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
• intrigant - uneltitor, sforar, clevetitor, mahalagiu, insinuant
• mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
• mojic - bădăran, grosolan, obraznic, mârlan, mitocan, țopârlan, vulgar
• necivilizat - primitiv, necioplit, necrescut, brutal
• necizelat - necioplit, primitiv, grosolan, neșlefuit
• nepoliticos - ireverențios, nerespectuos, mitocan
• bădărănie - mojicie, mitocănie, josnicie, mahalagism

Dex mahalagiu

• mahalagiu2 Hamal.
• mahalagiu1 1 Persoană care locuiește într-o mahala (1). 2 Persoană cu înfățișare și apucături grosolane. 3 Vecin de cartier sau de stradă. 4 Oamenii din cartierul în care locuiește cineva.
• MAHALAGÍU, mahalagii, Bărbat care locuiește într-un cartier mărginaș, la periferia unui oraș; bărbat cu apucături vulgare, grosolane, care se ceartă și bârfește. – Mahala + -giu.
• MAHALAGÍU, mahalagii, Persoană care locuiește într-o mahala; persoană cu apucături vulgare. Eu și cu prietinii mei mahalagii visam o stradă fără rîpi, fără noroi, și luminată. SADOVEANU, O. VI 393. Moș Niculaie era un mahalagiu de vremea veche. ARGHEZI, P. T. 116. Bătrîna a început să țipe de s-au strîns mahalagiii. CARAGIALE, P. 146.
• MAHALAGÍU ~i m. 1) Fiecare dintre persoanele ce locuiesc într-o mahala, privite în raport una față de alta. 2) Persoană cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește. /mahala + suf. ~giu
• mahalagiù m. 1. cel ce locuiește într’o mahala; 2. fig. mitocan. .
• mahalagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. mahala). Fam. Locuitor din mahala. Locuitor din aceĭașĭ mahala cu altu. Fig. Om prost crescut, mitocan: femeĭa asta răcnește ca o mahalagĭoaĭcă.
• mahalagiu , -gioaică
• MAHALAGÍU adj., s. v. mitocan.
• *MAHALAGIU mitocan. (Locuitorul unei mahalale se numea ~.)

Sinonimul cuvântului mahalagiu

Testează-te!