Sinonime mistuitor (original) (raw)
Cuvântul „mistuitor” are următoarele sinonime:
mistuitor ( adjectiv )
- distrugător
- nimicitor
- pustiitor
- chinuitor
- devorant
Alte sinonime:
- consistent
- hrănitor
- nutritiv
- sățios
- suculent
- nesățios
Sinonime Apropiate
- nimicitor - distrugător, pustiitor, devastator, potopitor
- distrugător - nimicitor, devastator, dezastruos, pustiitor, ruinător
- ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
- distructiv - nimicitor, distrugător, ruinător
- dezastruos - nimicitor, ucigător, înfricoșător, catastrofal, groaznic, pustiitor
- tiranic - samavolnic, despotic, dictatorial, satrapie, abuziv, chinuitor, obsesiv, presant, stresant
- trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
- virulent - vătămător, distrugător, morbid
- zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
- fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
- imposibil - irealizabil, cu neputință, insuportabil, groaznic, nesuferit, chinuitor
- infernal - demonic, drăcesc, diabolic, cumplit, crud, rău, chinuitor
- insuportabil - nesuferit, chinuitor, grozav, groaznic, apăsător
- mortal - ucigător, nimicitor
- obsedant - chinuitor
Dex mistuitor
- mistuitor, ~oare 1 a (; alimente) Care se mistuie (1) repede, bine, ușor. 2 a Hrănitor. 3 a (Prin exagerare) Care distruge distrugător, nimicitor. 4 a (; foc) Care distruge prin ardere, prefacând în cenușă. 5-6 , a (; gânduri, sentimente, griji, suferințe ) (Într-un mod) chinuitor. 7-8 , a (Într-un mod) care distruge încetul cu încetul. 9 a Care salvează mântuitor, salvator.
- MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (treptat). – Mistui + -tor.
- MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. Care chinuiește (sufletește), care distruge moral și fizic (încetul cu încetul). – Mistui + -tor.
- MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, Care mistuie; chinuitor; distrugător, nimicitor. Din ceruri peste pămînt, ca din o sită imensă, mîni colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor. HOGAȘ, M. N. 172. Fiind sincer, ca într-o pară mistuitoare se topea inima lui în focul sentimentelor. IONESCU-RION, C. 120. Rămase vreme îndelungată pierdut în gînduri mistuitoare. SLAVICI, N. I 120. ◊ (Adverbial) Toată noaptea m-am frămîntat mistuitor. CAMIL PETRESCU, U. N. 198. Ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sînt osteniți. EMINESCU, O. IV 424.
- MISTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care mistuie; cu proprietatea de a mistui. Dureri ~oare. /a mistui + suf. ~tor
- mistuitor a. care mistuiește.
Sinonimul cuvântului mistuitor