Sinonime mohorât (original) (raw)

Cuvântul „mohorât” are următoarele sinonime:

mohorât ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

înnorat - noros, neguros, mohorât, plumburiu, întunecos, închis
trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
întunecat - întunecos, sumbru, plumburiu, neguros, noros, închis, cenușiu, pământiu, sur
morocănos - ursuz, acru, posomorât, posac, închis
taciturn - tăcut, rezervat, timid, discret, posac, închis, ursuz
îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
melancolic - trist, dezolat, elegiac, întristat, posomorât, abătut
amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
cețos - încețoșat, înnegurat, nebulos, neguros, pâclos, mohorât, tulbure
deprimant - demoralizant, demobilizator, descurajant, dezolant, trist, sumbru, depresiv
dezolant - deprimant, întristător
bosumflat - supărat, îmbufnat, țâfnos, capricios, sucit
fiert - clocotit, fierbinte, fermentat, dospit, supărat, amărât, necăjit, trist, otrăvit
necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit

mohorât, ~ă 1 a Care are culoarea de la roșu-cărămiziu până la roșu-vânăt. 2 Stofă purpurie. 3 Haină făcută din stofă purpurie. 4 Drac. 5 a De culoare închisă. 6 a Lipsit de strălucire, de lumină întunecos, sumbru. 7 a Întunecat și apăsător. 8 a ( oameni și înfățișarea, privirea, gândurile lor) Trist.
MOHORẤT, -Ă, mohorâți, -te, 1. Care are culoarea de la roșu-cărămiziu la roșu-vinețiu; de culoare închisă; întunecat, sumbru. ♦ Lipsit de lumină, întunecos, sumbru. 2. (Despre oameni) Mâhnit, trist, posomorât. – mohorî.
mohorî 1 A se colora în roșu închis. 2 A căpăta o culoare închisă a se întuneca. 3 A se posomori.
MOHORÎ́, mohorăsc, IV. și 1. A (se) colora în roșu (-închis) sau, , într-o culoare închisă; a (se) închide la culoare. 2. A (se) posomorî, a (se) întrista. – Din mohor.
MOHORÎ́, mohorăsc, IV. 1. A colora în stacojiu, în culoarea spicelor de mohor. Spre a îmbuna pe zei, ei închipuise un soi nou de înjunghieri și de sacrificii, care mohorîse pămîntul cu sînge. ODOBESCU, S. III 273. 2. A căpăta o culoare roșie-închisă; a se întuneca. Soarele va cădea după codri, mănăstirea se va mohorî. GALACTION, O. I 218. Pulberea roșie se stingea, se mohora și apa lua luciri de oțel. SANDU-ALDEA, la CADE. ◊ Amurgul cobora nesimțit, mohorînd din ce în ce văzduhul. REBREANU, N. 84. ♦ (Despre oameni) A se posomori.

Sinonimul cuvântului mohorât