Sinonime nemurire (original) (raw)
Cuvântul „nemurire” are următoarele sinonime:
nemurire ( substantiv )
- veșnicie, vecie, eternitate, perpetuitate, supraviețuire
- glorie, faimă, mărire, onoare
Alte sinonime:
- săvârșie
- nemuritorie
- slavă
Sinonime Apropiate
- veșnicie - eternitate, nemurire, vecie, perpetuitate
- vecie - eternitate, veșnicie
- glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
- slavă - mărire, glorie, faimă, prestigiu, văzduh, atmosferă, eter
- faimă - renume, glorie, celebritate, prestigiu, reputație, fală, veste, zvon, vorbe
- laur - dafin, ciumăfaie, glorie, cinste, faimă, distincție
- celebritate - faimă, glorie, reputație, renume, prestigiu
- laudă - elogiu, prețuire, omagiu, apologie, glorificare, mărire, onoare, slavă, cinstire
- perenitate - persistență, trăinicie, eternitate
- prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
- răsunet - ecou, vibrație, rezonanță, vâlvă, faimă, impresie
- stigmatiza - a înfiera, a dezonora, a defăima
- strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
- spor - adaos, plus, creștere, mărire, majorare, câștig, beneficiu, supliment, folos
- umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
Dex nemurire
- nemurire 1 Viață veșnică nemuritorie (1). 2 Calitate de a fi nemuritor (1) nemuritorie (2). 3 Stare a celui ce este memuritor (1). 4 Viață veșnică. 5 La ~ Fără sfârșit. 6 Veșnic. 7 Extrem de mult. 8 Extrem de tare. 9 Extrem de intens. 10 Amintire menită să reziste timpului, să trăiască veșnic în memoria colectivă nemoarte. 11 Glorie veșnică. 12 A trece în sau la ~ A face să devină nemuritor (3) a imortaliza.
- NEMURÍRE 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).
- NEMURÍRE Calitatea (atribuită de diverse religii zeilor și sufletului omenesc) de a nu muri niciodată; faptul de a nu fi supus morții; stare a celui nemuritor. Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare. EMINESCU, O. I 173. ♦ Glorie veșnică, amintire eternă, faimă nepieritoare, renume. Sînt puțini fericiți cărora soarta le îngăduie să intre, fiind vii încă, în Panteonul nemuririi. ANGHEL, PR. 37. Ocupă-te, te rog, cît mai curînd de aceasta, căci făgăduiesc a te trece la nemurire. GHICA, A. 607. Fericit, măreț acela care Sub un falnic soare Pentru patria sa moare, Nemurire moștenind. ALECSANDRI, P. A. 82.
Sinonimul cuvântului nemurire