Sinonime oboseală (original) (raw)
Cuvântul „oboseală” are următoarele sinonime:
oboseală ( substantiv )
- osteneală
- trudă
- chin
- istovire
- slăbire
Alte sinonime:
- obosire
- pierdere a rezistenței
Sinonime Apropiate
- trudă - strădanie, efort, osteneală, oboseală, salahorie
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- salahorie - trudă, corvoadă muncă, efort, chin
- strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
- paiață - măscărici, saltimbanc, clovn, bufon, comediant, caraghios, manechin, marionetă, fantoșă
- păpușă - manechin, marionetă, fantoșă, crisalidă, nimfă, pupă
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
- saftian - marochin
- schingiui - a căzni, a tortura, a chinui
- sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
- sfârșeală - oboseală, epuizare, extenuare, leșin
- cruce - troiță, răscruce, răspântie, intersecție, suferință, chin
- străduință - efort, strădanie, osteneală, travaliu
Dex oboseală
- oboseală 1 Stare de slăbiciune generală, provocată de un efort excesiv, fizic sau intelectual obosire (2), osteneală. 2 Scădere a rezistenței unui material supus la solicitări periodice obosire (1). 3 Scădere a productivității solului obosire (3).
- OBOSEÁLĂ, oboseli, Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + -eală.
- OBOSEÁLĂ, oboseli, Slăbire a puterilor, cauzată de un efort fizic sau intelectual, stare a celui obosit; osteneală, istovire. Uită de oboseli și de necazuri, ca și cum ar fi ieșit întinerit dintr-o baie. VORNIC, P. 191. Eram sfîrșit de oboseală, nu mai puteam; îmi dădeam sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sînt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt. EMINESCU, O. I 136. ♦ Scădere a rezistenței mecanice a materialului unei piese folosită des.
- OBOSEÁLĂ ~éli f. 1) Stare a celui obosit; osteneală. 2) tehn. (despre materiale, piese, instalații) Pierdere a rezistenței ca rezultat al folosirii îndelungate. ~eala metalului. /a obosi + suf. ~eală
- oboseală f. osteneală covârșitoare.
- oboseálă f., pl. elĭ. Osteneală.
- oboseală, -seli.
- OBOSEÁLĂ s. osteneală, trudă, (rar) obosire. (Lucru făcut cu multă ~; simte ~ unei zile grele.)
- OBOSEALĂ osteneală, trudă, (rar) obosire. (Lucru făcut cu multă ~; simte ~ unei zile grele.)
Antonime oboseală
- Oboseală ≠ odihnă
Sinonimul cuvântului oboseală