Sinonime obraznic (original) (raw)

Cuvântul „obraznic” are următoarele sinonime:

obraznic ( adjectiv )

• impertinent
• arogant
• neobrăzat
• insolent
• ireverențios
• necuviincios
• cu tupeu
• nerușinat
• sfidător

Alte sinonime:

• îndrăzneț
• nerespectuos
• semeț
• sfruntat
• trufaș
• țanțoș
• prezumțios
• neînfrânat
• tupeist
• țâfnos
• rușinat
• șulhetic
• nerușinos
• botos
• obrăznicătură
• lipsit de respect
• fără rușine
• prea îndrăzneț

Sinonime Apropiate

• nerușinat - necuviincios, impertinent, obraznic, nesimțit, insolent, neobrăzat
• insolent - obraznic, impertinent, tupeu, nerușinat
• obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
• insolență - tupeu, obrăznicie, nerușinare, ireverență
• măgar - asin, nătărău, prost, nerod, îndărătnic, recalcitrant, obraznic, insolent, impertinent
• neobrăzat - obraznic, sfidător
• nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
• nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
• trivial - nerușinat, indecent, obscen, necuviincios, ordinar, vulgar
• țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
• indecent - nerușinat, impudic, necuviincios, imoral, obscen
• ireverențios - nepoliticos, obraznic
• măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
• nesimțitor - nepăsător, indolent, indiferent, insensibil, nesimțit, insolent, nerușinat
• obrăznici - a fi necuviincios, a se întinde, a sfida, a înfrunta

Dex obraznic

• obraznic, ~ă 1 Timid. 2 Lipsit de respect impertinent, insolent, nerușinat. 3 Neascultător. 4 Telegraf (Tradescantia zebrina).
• OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -ce, (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + -nic.
• OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -e, Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent; (cu sens atenuat) neascultător, neastîmpărat. Unii îi aruncau în treacăt vorbe înțepătoare și aluzii obraznice. BART, E. 316. Iedul cel mare și cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau. CREANGĂ, P. 19. Oare ce vor fi zicînd boii, în mintea lor, despre acele obraznice păsăruice? ODOBESCU, S. III 23. ◊ Iarna trecută îl apucase-o tuse obraznică, de care abia a scăpat în primăvară. VLAHUȚĂ, N. 14. ◊ (Substantivat) Fugi, obraznicule, că m-ai spăriet. ALECSANDRI, T. I 38. Obraznicul mănîncă praznicul (= cel care îndrăznește fără rușine trage adesea foloase de pe-urma îndrăznelii sale). ◊ (Adverbial) Tu obraznic îngîmfîndu-te... Vrei să schimbi și rînduiala. CONACHI, P. 264. (F i g.) Castelele latifundiarilor își înalță vîrfurile obraznic. SAHIA, U.R.S.S. 6.
• OBRÁZNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care nu are rușine;nerușinat; impertinent; neobrăzat. ◊ ~cul mănâncă praznicul se spune despre o persoană care obține ceva datorită impertinenței sale. 2) Care este neastâmpărat; neascultător. Copil ~. /obraz + suf. ~nic.
• obraznic a. și m. care n’are obraz sau rușine. .

Antonime obraznic

• Obraznic ≠ ascultător, cuminte, cuviincios, respectuos, politicos
• OBRÁZNIC adj. ≠ rușinos, sfiicios, sfios, timid.

Sinonimul cuvântului obraznic

Testează-te!