Sinonime prerogativă (original) (raw)

Cuvântul „prerogativă” are următoarele sinonime:

prerogativă ( substantiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

privilegiu - drept, prerogativă, avantaj, favoare, protecție
competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
drept - indemnizație, retribuție, competență, cădere, calitate, autoritate
pravilă - lege, normă, îndreptar, cod
pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
regulament - statut, normă, lege, îndreptar, dispoziție
slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
strâmbătate - nedreptate, abuz, injustiție, inechitate
trage - a smulge, a târî, a scoate, a extrage, a sorbi, a bea, a consuma, a se îndrepta, a se instala
trimite - a expedia, a transmite, a adresa, a îndrepta către, a delega, a însărcina, a mandata
vademecum - ghid, călăuză, îndreptar
vertical - drept, perpendicular, erect
favoare - avantaj, concesie, hatâr, înlesnire, beneficiu, protecție, privilegiu, cinste, onoare
ghid - călăuză, îndreptar, cicerone, busolă

prerogativă 1 Privilegiu de care se bucură în exclusivitate o persoană sau o colectivitate și care este legat de exercitarea unei funcții, de apartenența la o clasă socială, la o situație juridică 2 Aptitudine care aparține în exclusivitate unei ființe umane. 3 Avantaj de care se bucură cineva, prin calitățile sale. 4-5 (Privilegiu sau) împuternicire acordat(ă) în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar.
PREROGATÍVĂ, prerogative, Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar. – Din prérogative, praerogativa.
PREROGATÍVĂ, prerogative, Drept deosebit acordat prin uz sau prin lege unui demnitar. privilegiu. Legalmente, arhiducele nu are prerogative împărătești. VORNIC, P. 110. Cu a mea prerogativă ce Carol Quint mi-a dat, Azi te numesc al Curții poet laureat. ALECSANDRI, T. II 155.
PREROGATÍVĂ 1. Centurie care își dădea prima votul în condițiile din vechea Romă. 2. Autoritate, privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. .
PREROGATÍVĂ privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. (< fr. prérogative, lat. praerogativa)
PREROGATÍVĂ ~e f. Privilegiu acordat în exclusivitate unui organ de stat sau unei persoane oficiale. /<fr. prérogative
prerogativă f. 1. privilegiu excluziv unor funcțiuni sau demnități; 2. facultate particulară: cuvântul e prerogativa omului.

Sinonimul cuvântului prerogativă