Sinonime presupunere (original) (raw)
Cuvântul „presupunere” are următoarele sinonime:
presupunere ( substantiv )
- supoziție
- bănuială
- ipoteză
- presupus
- închipuire
- prepus
- prezumție
Sinonime Apropiate
- ipoteză - presupunere, supoziție, conjectură, posibilitate, prezumție
- bănuială - presupunere, suspiciune, închipuire
- prepus - bănuială, presupunere, suspectare
- presimțire - intuire, bănuială, anticipare, prevestire, deducție, presentiment
- scontat - sperat, prevăzut, presupus, așteptat
- vedenie - nălucă, fantomă, spectru, halucinație, închipuire, miraj
- virtualitate - posibilitate, probabilitate, ipoteză, perspectivă
- vis - reverie, transpunere, visare, iluzie, fantezie, închipuire, aspirație
- fantezie - imaginație, închipuire, reverie, plăsmuire, scornire, născocire, ficțiune, himeră, iluzie
- fantasmagorie - extravaganță, aberație, absurditate, nălucire, vedenie, închipuire
- fantasmă - stafie, arătare, nălucă, strigoi, fantomă, vedenie, halucinație, himeră, închipuire
- fantomă - nălucă, închipuire, arătare, stafie, fantasmă, nălucire, vedenie
- gelozie - temere, bănuială, suspiciune, ciudă, invidie, pică, necaz, ranchiună
- iluzie - închipuire, nălucire, amăgire, fantezie, nălucă, miraj
- ipotetic - prezumtiv, presupus, nesigur, îndoielnic
Dex presupunere
- presupunere 1 Implicare. 2 Admitere a realității, posibilității, adevărului unui lucru. 3 Ceea ce este admis ca posibil, real, adevărat ipoteză, prezumție, supoziție, (rar) presupus1**,** prepus, prepunere.
- PRESUPÚNERE, presupuneri, Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – presupune.
- PRESUPÚNERE, presupuneri, Supoziție, ipoteză. Zaharia Duhu înlătură presupunerile șefidui de stație. C. PETRESCU, A. 304. Se pierdea în confuze întrebări și presupuneri contradictorii. BART, E. 213. își puse o mulțime de-ntrebări și se-adînci în presupuneri. Ce se mai întîmplase de atunci? VLAHUȚĂ, O. A. III 74.
- PRESUPÚNERE Faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ♦ Lucru admis în prealabil ca adevărat. .
- PRESUPÚNERE faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ◊ lucru admis în prealabil ca adevărat. (< presupune)
- PRESUPÚNERE ~i f. 1) v. A PRESUPUNE. 2) Părere bazată numai pe faptele aparente; prezumție; supoziție; ipoteză. /v. a presupune
- presupunere f. acțiunea de a presupune și ceeace se presupune.
- *presupúnere f. Acțiunea de a presupune, supozițiune. Fapt presupus: asta e presupunerea mea.
- presupune 1 A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru a implica. 2-3 (Urmat de o completivă introdusă prin conjuncția „că”) A (se) admite în mod provizoriu că ceva este real, posibil, adevărat a (se) bănui, a (se) crede, a (se) socoti, a (se) prezuma, a (se) prepune, a (se) probălui.
Sinonimul cuvântului presupunere