Sinonime scobitură (original) (raw)

Cuvântul „scobitură” are următoarele sinonime:

scobitură ( substantiv )

• cavitate
• adâncitură
• gaură
• văgăună

Alte sinonime:

• măceașă
• răscroială
• răscroitură
• sculptură
• concavitate
• dovâncătură
• găvănătură
• găvan
• leafă
• cioplitură
• nișă
• adâncătură
• cufundătură
• scufundătură
• scofâlcitură
• scorbelitură
• scorbură
• scâlbă
• scochină
• bortă
• zgău
• crestătură
• dăltuitură
• crestez
• cotlon
• firidă
• intrând
• ocniță
• sfiridă

Sinonime Apropiate

• găvan - scobitură, adâncitură, cavitate, gaură, strachină, blid, borcan, chisea, delușor
• cavitate - adâncitură, gaură, scobitură, spărtură
• scorbură - cavitate, scobitură, adâncitură
• văgăună - adâncitură, râpă, scobitură
• gaură - orificiu, bortă, cavitate, cavernă, scobitură
• groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
• adâncitură - groapă, scobitură, găvan, bortă
• răsuflătoare - aerisire, deschidere, gaură
• spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
• firidă - boltitură, ocniță, cotlon, adâncitură
• nișă - firidă, intrând, adâncitură
• nut - uluc, canelură, șanț, scobitură
• bortă - gaură
• cavernă - grotă, peșteră, hrubă, cavitate
• crestătură - tăietură, incizie, scobitură, dinte, zimț

Dex scobitură

• SCOBITÚRĂ, scobituri, 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect. 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + -tură.
• SCOBITÚRĂ, scobituri, 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect; 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + -tură.
• SCOBITÚRĂ, scobituri, 1. Loc adîncit într-o suprafață; cavitate, gol, gaură. În urma noastră rămîneau semnele a trei pași și scobiturile piciorului de lemn, care răscolea pămîntul umed ca o cîrtiță. SAHIA, N. 61. ♦ Văgăună. Mînăstirea Secu stă singuratică într-o scobitură a muntelui. SADOVEANU, O. VII 204. Găsii cu cale să-mi așez în scobitura stîncii tarhatul meu întreg. HOGAȘ, M. N. 162. ♦ Parte scobită a unui obiect. Scoatem apă în ciutură, o răsturnăm în scobitură. Caii sorb, tobă li se face pîntecele. STANCU, D. 248. 2. Lucrare de scobire executată într-un zăcămînt minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. ♦ Făgaș orizontal sau paralel cu stratificația unui zăcămînt, obținut prin havare.
• scobitură f. efectul scobirii: 1. excavațiune; 2. lucrare în relief; 3. loc scobit: într’o scobitură în părete ardea o candelă OD.
• scobitúră f., pl. ĭ. Loc scobit (săpătură, excavațiune, gravură). Firidă: în scobitura ziduluĭ.

Sinonimul cuvântului scobitură

Testează-te!