Sinonime seamăn (original) (raw)
Cuvântul „seamăn” are următoarele sinonime:
seamăn ( substantiv )
- potrivă
- pereche
- egal
Alte sinonime:
- seamă
- om
- individ
- aproapele
Sinonime Apropiate
- nepereche - impar, fără soț, unic, excepțional, fără egal
- egal - deopotrivă, de o seamă, identic, la fel, asemenea, echivalent, neschimbat, statornic, uniform
- echivalent - egal, deopotrivă, identic, de o seamă, la fel, asemenea, concordant
- prohibit - oprit, interzis, ilegal, ilicit
- reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
- reglementar - legal, statutar, oficial
- secret - tainic, nemărturisit, confidențial, ascuns, misterios, camuflat, mascat, tăinuit, ilegal
- totuna - egal, la fel, similar
- tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
- geminat - împerecheat, pereche, îngemănat
- grandoman - înfumurat, megaloman, îngâmfat, infatuat, încrezut, semeț
- aidoma - întocmai, aievea, deopotrivă, la fel, veridic
- ilegal - nelegal, ilicit, nepermis, prohibit, interzis, incorect, clandestin, subversiv, conspirativ
- ilicit - ilegal, oprit, nepermis
- incomparabil - extraordinar, unic, nepereche, excepțional, fără asemănare
Dex seamăn
- SEÁMĂN, semeni, (în forma semen) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. – Din semăna2 (derivat regresiv).
- SEÁMĂN, semeni, Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om (considerat în raport cu alt om). ◊ Fără (de) seamăn = fără asemănare, extraordinar. ◊ A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a fi unic, a nu avea pereche, asemănare. – Din semăna2 (derivat regresiv).
- SEÁMĂN, semeni, (Mai ales la ) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om. Ca o cometă pe bolta stelelor fixe Am rătăcit printre semeni. BENIUC, V. 38. Eu nu sînt în stare să jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. El nu ura atunci pe nimeni, fiindcă în fiecare seamăn descifra o suferință secretă. C. PETRESCU, C. V. 122. ◊ și Fără (de) seamăn = fără asemănare, cum nu mai este altul. Vecinic ar visa acea oară fără seamăn. EMINESCU, N. 75. ◊ A nu (mai) avea seamăn (pe lume) = a nu avea pereche, asemănare, a nu mai exista altul la fel. Auziși ce-am spus, domniță? Ce făcut-ai seamăn n-are! EFTIMIU, Î. 23. O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma... cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, I. 206. Ștefan, Ștefan, domn cel mare, Seamăn pe lume nu are Decît numai mîndrul soare! ALECSANDRI, T. 1480. – Variante: (regional) sámăn (SADOVEANU, O. VIII 174), sémen (SADOVEANU, E. 194)
Sinonimul cuvântului seamăn