Sinonime sfadă (original) (raw)

Cuvântul „sfadă” are următoarele sinonime:

sfadă ( substantiv )

• ceartă
• conflict
• neînțelegere
• divergență

Alte sinonime:

• animozitate
• controversă
• dezacord
• dezbinare
• diferend
• discordie
• discuție
• disensiune
• dispută
• dușmănie
• gâlceavă
• învrăjbire
• litigiu
• ostilitate
• pornire
• ură
• vorbă
• vrajbă
• vrăjmășie
• zarvă
• zâzanie
• svadă

Sinonime Apropiate

• râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
• dihonie - neînțelegere, sfadă, conflict, ceartă
• gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
• conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
• dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
• discordie - neînțelegere, conflict, ceartă
• divergență - neînțelegere, conflict, gâlceavă
• război - bătălie, luptă, conflagrație, conflict, măcel, ceartă, vrajbă, neînțelegere
• zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
• zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
• hâră - ceartă, sfadă, zâzanie, murdărie
• harță - ceartă, conflict, ciocnire
• ciondăneală - ceartă, conflict, harță
• diferend - neînțelegere, conflict
• disensiune - neînțelegere, gâlceavă, dezacord, conflict

Dex sfadă

• SFÁDĂ, sfezi, Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie. – Din sŭvada.
• SFÁDĂ, sfezi, Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie. – Din svada.
• SFÁDĂ, sfezi, 1. Ceartă. Mai bine orice sărăcie decît necontenită zarvă și sfadă și inimă grea. REBREANU, R. I 150. După multă sfadă și ciorovăială, fiecare cap de familie cu copiii lui își găsise vatra. ANGHEL-IOSIF, C. L. 55. Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă, Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă. EMINESCU, O. I 92. ◊ (În construcție cu verbele «a căuta»,«a se lua») Slujitorii s-au fost luat la sfadă. NEGRUZZI, S. I 157. Acum toți v-ați strîns grămadă, Ca cum ați căuta sfadă. TEODORESCU, P. P. 170. ◊ Doi cocoși se iau la sfadă Nu știu din ce cauză. TOPÎRCEANU, P. 224. În cîteva minute porni o sfadă și o gălăgie în neamul păsăresc, de credeai c-a dat gaia în ele. DUNĂREANU, CH. 71. Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. EMINESCU, O. I 45. 2. Conflict, neînțelegere, divergență (de opinii sau de interese); zîzanie. De ce bagi tu sfadă între noi, Ioanie? DUMITRIU, N. 202. – Variantă: svádă (ODOBESCU, S. III 67)
• SFÁDĂ sfezi f. 1) Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare (între două sau mai multe persoane); ceartă. ◊ A se lua la ~ a începe a se certa. 2) Schimb de păreri contradictorii; controversă. /<sl. suvada, svada
• sfadă f. Mold. ceartă: o gură deschisă pentru sfadă EM. .

Sinonimul cuvântului sfadă

Testează-te!