Sinonime smerenie (original) (raw)
Cuvântul „smerenie” are următoarele sinonime:
smerenie ( substantiv )
- umilință
- supunere
- modestie
Alte sinonime:
- candoare
- castitate
- feciorie
- inocență
- neprihănire
- nevinovăție
- pudicitate
- pudoare
- virginitate
- smericiune
- smerire
- spăseală
- spăsenie
- plecare
- obsecviozitate
- plecat
- umiliațiune
- umilitate
- credință
- cucernicie
- cuvioșenie
- cuvioșie
- evlavie
- pietate
- pioșenie
- piozitate
- religiozitate
- devoțiune
- blagocestie
- blagocestivie
- hristoitie
- râvnă
- râvnire
- micșorare
- milă
- molcomire
Sinonime Apropiate
- umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
- servilism - slugărnicie, conformism, umilință
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- genuflexiune - îngenunchere, ploconeală, obediență, supunere
- indisciplină - nesupunere, insubordonare, dezordine, anarhie
- insubordonare - nesupunere, indisciplină, răzvrătire
- ipoteză - presupunere, supoziție, conjectură, posibilitate, prezumție
- bănuială - presupunere, suspiciune, închipuire
- conformism - supunere, obediență, slugărnicie, ascultare, urmare (întocmai)
- cumințenie - ascultare, supunere, astâmpăr, chibzuială, măsură, echilibru
- dependență - subordonare, supunere, atârnare
- disciplină - ordine, rânduială, regulă, supunere, ascultare, conformare, domeniu, ramură, sector
- prepus - bănuială, presupunere, suspectare
Dex smerenie
- SMERÉNIE Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din si. sŭmĕrjenije.
- SMERÉNIE Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. ♦ Evlavie, cucernicie, pioșenie. – Din sŭmĕrjenije.
- SMERÉNIE Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință; supunere în fața lui dumnezeu, evlavie, cucernicie. primi în căsuța ei pe copilă și începu s-o învețe cuviința și smerenia călugărească. GALACTION, O. I 317. începu a mînca cu smerenie și cumpătat, fără grabă. HOGAȘ, M. N. 122. Sta smirnă înaintea fiului său și-i vorbea cu smerenie, ca unui om străin și foarte respectat. VLAHUȚĂ, O. A. I 89.
- SMERÉNIE f. 1) Atitudine smerită; comportament respectuos. 2) rel. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; cuvioșie; pietate; evlavie; cucernicie; religiozitate. /<sl. sumérjenije
- smerenie f. umilință. .
- smerénie f. (vsl. sŭmĭerĭeniĭe). Modestie, umilință: smerenia sihastrului.
Sinonimul cuvântului smerenie