Sinonime stătător (original) (raw)

Cuvântul „stătător” are următoarele sinonime:

stătător ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

neclintit - nemișcat, imobil, rigid, stabil, încremenit, neschimbat, statornic, ferm, constant
variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
fixa - a stabili, a prinde, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înțepeni, a ținti, a țintui, a agăța
inconsecvent - nestatornic, schimbător, capricios, inconstant, oscilant, instabil, nehotărât, neserios, labil
inconstanță - instabilitate, inconsecvență
labil - nestatornic, schimbător, instabil, inconstant, mobil, inconsecvent, lunecos, nehotărât, schimbăcios
labilitate - nestatornicie, inconstanță, mobilitate, schimbare, instabilitate
nestatornic - mișcător, instabil, schimbător, variabil, capricios, inconstant, inconsecvent, inegal, neserios
consecvență - constantă, stabilitate, statornicie
consecvent - constant, statornic, neschimbător, stabil
constanță - statornicie, invariabilitate
pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
reconstitui - a restabili, a reface, a recompune, a întregi
sălășlui - a se adăposti, a locui, a trăi, a se stabili

STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, 1. Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, ) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2. (; despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (În ) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + -ător.
STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, 1. Care stă pe loc, care nu se mișcă; nemișcat, fix. _Cîte stele sînt pe cer Pînă-n ziuă toate pier, Numai două-s stătătoare Pîn’la răsărit de soare._ALECSANDRI, P. II 190. _Am trecut prin Kemene, unde să trece gîrla Zam pe pod stătător, frumos și temeinic._GOLESCU, Î. 173. ◊ Apă stătătoare apă (I 2). Piatră stătătoare (și substantivat, ) = piatra de dedesubt, fixă, din sistemul celor două pietre ale morii. 2. (Învechit, despre oameni, în opoziție cu nomad) Cu locuință statornică într-un loc; stabil. _Mulți au murit de inimă rea, văzîndu-se deveniți stătători, dar cei cari au rămas muncesc pămînt._GHICA, S. XIII. 3. (În ) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni; independent. _Scenele și actele rămase vor fi de sine stătătoare._CARAGIALE, O. III 220.

Sinonimul cuvântului stătător