Sinonime străbunic (original) (raw)

Cuvântul „străbunic” are următoarele sinonime:

străbunic ( substantiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

străbun - strămoșesc, din moși-strămoși, străvechi, strămoși, străbunici
părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
părintesc - patern, strămoșesc
ascendent - înaintaș, strămoș, suitor, urcător, autoritate, faimă, vază
ascendență - origine, strămoșie
moș - moșneag, bătrân, unchiaș, bunic, strămoș
ancestral - strămoșesc, arhaic, străvechi, din moși-strămoși
strămoș - străvechi, din strămoși, arhaic

STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, și 1. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoții lor; străbun (2). 2. Strămoș (1). – stră- + bunic.
STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, și 1. Străbun (2). 2. Strămoș (1). – Stră- + bunic.
STRĂBUNÍC, străbunici, Tatăl bunicului sau al bunicii, considerat în raport cu strănepoții; străbun, răzbunic.
STRĂBUNÍC ~ci m. Tată al bunicului sau al bunicii în raport cu strănepoții. /stră- + bunic
străbuníc, -ă s. (stră- și bunic). Tata buniculuĭ saŭ și maĭ departe. – Și străbunel.
STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoș, (înv.) protopărinte. (Datini de la ~ii noștri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.)
STRĂBUNIC 1. străbun, strămoș, protopărinte. (Datini de la ~ii noștri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.)

Sinonimul cuvântului străbunic