Sinonime suferință (original) (raw)

Cuvântul „suferință” are următoarele sinonime:

suferință ( substantiv )

• durere
• chin
• tortură
• boală
• mizerie
• neajuns

Alte sinonime:

• afecțiune
• maladie
• greutate
• încercare
• necaz
• nevoie
• vicisitudine
• ispită
• calvar
• canon
• caznă
• patimă
• schingiuire
• schingiuit
• supliciu
• trudă
• muncă
• muncitorie
• pasiune
• pedeapsă
• pedepsitură
• rană
• schingi
• strădanie
• strânsoare
• trudnicie
• păs
• pătimire
• aht
• cercare
• năpastă
• pătimită
• scârbă
• răbdare
• straste
• suferire
• povară

Sinonime Apropiate

• calvar - chin, suferință, durere, mizerie, apăsare
• caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
• râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
• tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
• martiraj - mucenicie, supliciu, tortură, chin, caznă, martiriu, suferință
• durere - suferință, întristare, mâhnire, chin, amărăciune, jale, amar, obidă
• amar - jale, suferință, chin, durere, necaz, belea
• păs - supărare, necaz, neajuns, suferință, durere, povară, neliniște, frământare, grijă
• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
• povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
• schingiui - a căzni, a tortura, a chinui
• cruce - troiță, răscruce, răspântie, intersecție, suferință, chin
• tortura - a chinui, a maltrata, a căzni, a schingiui
• iad - infern, gheenă, tartar, chin, suferință, nenorociri, supliciu
• infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală

Dex suferință

• SUFERÍNȚĂ, suferințe, Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + -ință (după souffrance).
• SUFERÍNȚĂ, suferințe, Durere fizică sau morală. Suferințele lui morale deveneau din ce în ce mai mari și mai vătămătoare sănătății lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Lună, tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130. ◊ A fi în suferință = a-i lipsi cuiva ceva. Tomșa stătea bine în scaun, însă boierii erau în suferință și în mare nemulțămire. SADOVEANU, O. VII 118. – și: suferinți (SADOVEANU, B. 126, EMINESCU, O. I 192, TEODORESCU, P. P. 528).
• SUFERÍNȚĂ ~e f. Senzație de durere (fizică sau morală). /a suferi + suf. ~ință
• suferință f. 1. starea celui ce suferă; 2. durere, chin: suferințe fizice, suferințe morale. .
• suferínță f., pl. e (lat. sufferentia, it. sofferenza, pv. sufrensa, fr. souffrance. V. con-ferență). Starea celuĭ ce sufere, durere (fizică saŭ morală), chin, zbucĭum: suferințele unuĭ bolnav, unuĭ orfan. A fi în suferință, a nu-țĭ merge bine: bugetu e în suferință. V. patimă, pasiune.
• SUFERÍNȚĂ s. 1. v. chin. 2. v. tortură. 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)
• SUFERÍNȚĂ s. v. afecțiune, boală, maladie.

Sinonimul cuvântului suferință

Testează-te!