Sinonime trântor (original) (raw)
Cuvântul „trântor” are următoarele sinonime:
trântor ( substantiv )
- leneș
- trândav
- pierde-vară
- puturos
trântor ( adjectiv )
- indolent
- leneș
- puturos
- trândav
- somnoros
- neharnic
- caniv
- lenos
- zăcaș
- duglan
- dugliș
- lainic
- sanchiu
- trând
- lenevos
- tanduriu
- lăutar
Sinonime Apropiate
- leneș - trândav, inactiv, indolent, trântor, lenevos, puturos
- lenevos - leneș, indolent, trândav, puturos
- trândav - leneș, inactiv, pierde-vară, farniente, trântor, târâie-brâu
- indolent - indiferent, nepăsător, apatic, nesimțitor, leneș, delăsător, trândav, neglijent
- inactivitate - trândăvie, lenevie, indolență, pasivitate, inerție
- indolență - nepăsare, lene, trândăvie, apatie
- huzur - lăfăire, trândăvie, îmbuibare, belșug, bunăstare
- lenevi - a trândăvi, a tândăli
- molatic - indolent, bleg, greoi, molâu, lent, leneș
- cloci - a lenevi, a trândăvi, a plănui, a urzi, a coace, a se strica, a se altera, a se degrada, a se împuți
- viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
- violonist - viorist, muzicant, lăutar
- fetid - infect, puturos, viciat
- flegmă - expectorație, scuipat, salivă, indiferență, răceală, pasivitate, nepăsare, indolență
- frez - roșcat, roșiatic, trandafiriu
Dex trântor
- trântor 1 Masculul albinei. 2 Persoană care nu vrea să muncească și care trăiește din munca altora leneș. 3 Muscă-de-cal (Gastrophilus equi). 4 (; ; trândor) Tăun1 (1) (Tabanus bovinus).
- TRẤNTOR, trântori, 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – trontŭ.
- TRÂNTOR ~i m. 1) Bărbătușul albinei. 2) fig. Bărbat care nu vrea să muncească și trăiește pe socoteala altora. /<sl. trontu
- trântor m. 1. albină mare sau bărbătească care nu lucrează, ci mănâncă numai (Crabro): trântorii n’au ac; 2. fig. leneș. .
- TRÎ́NTOR, trîntori, Bărbătușul albinei (insectă care nu ia parte la producerea mierii și care, după roit, este exterminată de albinele lucrătoare). Vedeți, zise el, fiece stup are cîte o albină mare, ce se cheamă trîntor... acesta nu face miere, dar cînd e vorba de mîncare, el aleargă cel dintîi. BOLINTINEANU, O. 325. După ce însă s-a isprăvit roitul, albinele se pun și omoară trîntorii. I. IONESCU, M. 383. ♦ Persoană care nu vrea să muncească și trăiește din munca altora. parazit. Apoi, creștin bun, nouă nu ne sînt cu priință trîntorii și șchiopii de la domnie. SADOVEANU, N. P. 29. Cînd trecea pe stradă, vedea atîția trîntori fericiți. VLAHUȚĂ, O. A. III 146. Pîinea, fierul o rodește, Tot cu fierul ne-o păstrăm; Ea e-a celui ce-o muncește, Trîntorilor n-o mai dăm. BOLLIAC, O. 204.
Antonime trântor
- Trântor ≠ muncitor, truditor
Sinonimul cuvântului trântor