Sinonime ului (original) (raw)

Cuvântul „ului” are următoarele sinonime:

ului ( verb )

• a năuci
• a zăpăci
• a uimi
• a tulbura
• a buimăci

Alte sinonime:

• ameți
• buimăci
• dărăpăna
• dărâma
• fâstâci
• intimida
• încurca
• nărui
• năuci
• prăbuși
• prăvăli
• risipi
• surpa
• zăpăci
• uimi
• a speria
• a stupefia
• minuna
• a minuna
• a surprinde
• a se cruci
• a se minuna
• a se uimi
• a se încruci
• a se ugni
• a se pocozi
• a se ciudi
• a se divi

Sinonime Apropiate

• uimi - a stupefia, a minuna, a năuci, a surprinde, a ului, a speria, a buimăci, a zăpăci
• amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
• stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
• uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
• ameți - a zăpăci, a buimăci, a dezechilibra, a năuci, a se îmbăta, a se afuma, a se turmenta, a se chercheli
• stupoare - stupefacție, uimire, uluire
• uimire - perplexitate, uluială, stupefacție
• fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
• gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor
• minuna - a (se) uimi, a (se) mira, a (se) cruci, a surprinde, a stupefia, a extazia, a ului
• buimăceală - năucire, zăpăceală, amețeală, buimăcire
• deranja - a răvăși, a zăpăci, a răscoli, a învălmăși, a deregla, a tulbura, a stânjeni, a încurca, a jena
• dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
• frământat - agitat, tulburat, zbuciumat, uimit, torturat
• răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător

Dex ului

• ULUÍ, uluiesc, IV. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ și A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – ulovit’ „a prinde, a surprinde”.
• ULUÍ, uluiesc, IV. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ și A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – ulovit’ „ a prinde, a surprinde”.
• ULUÍ, uluiesc, IV. A uimi peste măsură; a buimăci, a zăpăci, a năuci. Atîtea opere de artă, îngrămădite unele lîngă altele, într-un spațiu redus, te uluiesc. STANCU, U.R.S.S. 118. Cu o îndrăzneală care mă ului, acest fermecător îmi afirmă pasionat că tocmai aceasta o așteaptă. GALACTION, O. I 238. O floare însă ului pur și simplu pe Ladima căci avea ceva misterios în somptuozitatea ei. CAMIL PETRESCU, N. 77. ◊ Nu se dezmeticise voinicul nostru, ba mai rău se uluise și se trezi dus pe sus. DELAVRANCEA, S. 101. Pierderea domnului lor îi făcură să se uluiască. ISPIRESCU, M. V. 59.
• A ULUÍ ~iésc tranz. A face să se uluiască; a buimăci, a zăpăci. /cf. rus. ulovit’
• A SE ULUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 2) A fi puternic impresionat (de ceva neprevăzut); a se uimi peste măsură. /cf. rus. ulovit’
• uluì v. a se zăpăci. .

Sinonimul cuvântului ului

Testează-te!