Sinonime vanitate (original) (raw)

Cuvântul „vanitate” are următoarele sinonime:

vanitate ( substantiv )

• orgoliu
• îngâmfare
• aroganță
• ambiție
• înfumurare

Alte sinonime:

• fală
• fudulie
• infatuare
• mândrie
• semeție
• trufie
• fatuitate
• morgă
• prezumție
• suficiență
• superbie
• țanțoșie
• măreție
• mărire
• ifos
• țâfnă
• făloșenie
• făloșie
• fălnicie
• laudă
• mărie
• mărime
• mândrețe
• pohfală
• preaînălțare
• preaînălțime
• semețire
• trufă
• trufășie
• zădărnicie
• ambiție neîntemeiată
• gloriolă
• ostentație
• pretenție
• deșertăciune
• futilitate
• himeră
• inanitate
• insignifianță
• inutilitate

Sinonime Apropiate

• fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
• ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
• mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
• fatuitate - îngâmfare, aroganță, orgoliu, înfumurare
• trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
• fumuri - îngâmfare, aroganță, pretenții, înfumurare, aere, făloșenie
• grandomanie - înfumurare, aroganță, orgoliu
• lăudăroșenie - fală, orgoliu, mândrie, înfumurare, fălire, aroganță
• mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
• megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
• ambiție - orgoliu, înfumurare, mândrie, aspirație, pretenție, râvnă, dorință, veleitate
• morgă - aroganță, orgoliu, îngâmfare
• suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
• veleitate - ambiție, pretenție, aspirație (nejustificată), orgoliu
• aroganță - înfumurare, obrăznicie, trufie

Dex vanitate

• VANITÁTE, (2) vanități, 1. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare. 2. (La ) deșertăciune, zădărnicie. – Din vanité, vanitas, -atis.
• VANITÁTE, vanități, Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la ) deșertăciune, zădărnicie. – Din vanité, vanitas, -atis.
• VANITÁTE, vanități. Ambiție deșartă, dorință de a face impresie; trufie, îngîmfare, înfumurare; (la ) deșertăciune. Simplă ca un înger fără vanitate. CAMIL PETRESCU, T. II 26. Părea că surîde neputînd clătina din cap ca totdeauna în fața atîtor vanități. ANGHEL, PR. 66. Nu sufăr de trista infirmitate a vanității. CARAGIALE, O. VII 248. Vanitatea ta Cu merit patriotic voiești a deghiza. BOLINTINEANU, O. 135.
• VANITÁTE Ambiție deșartă și trufașă; trufie, înfumurare, îngâmfare. ♦ Deșertăciune. .
• VANITÁTE ambiție deșartă și trufașă; orgoliu, trufie, înfumurare, îngâmfare. ◊ deșertăciune. (< fr. vanité, lat. vanitas)
• VANITÁTE ~ăți f. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; trufie; infatuitate. /<fr. vanité, lat. vanitas, ~atis
• vanitate f. deșertăciune: vanitatea vanităților.
• *vanitáte f. (lat. vánitas, -átis). Caracteru de a fi van saŭ vanitos, deșertăcĭune: vanitatea gloriiĭ, vanitatea celor ce umblă după decorațiunĭ. Lucru van: a disprețui vanitățile.
• VANITÁTE s. v. înfumurare.

Antonime vanitate

• Vanitate ≠ modestie, simplețe, simplitate

Sinonimul cuvântului vanitate

Testează-te!