Sinonime zburdalnic (original) (raw)

Cuvântul „zburdalnic” are următoarele sinonime:

zburdalnic ( adjectiv )

• neastâmpărat
• nebunatic
• jucăuș
• zglobiu
• zvăpăiat

Alte sinonime:

• flușturatic
• fluturatic
• frivol
• neserios
• ușuratic
• vânturatic
• zvânturatic
• drăcos
• nebun
• sprințar
• vioi
• zăpăcit
• zbânțuit
• zurliu
• zvânturat
• zbanghiu
• sturlubatic
• sturluibat
• saitoc
• șulhetic
• zburdatic
• zburdător

Sinonime Apropiate

• zvăpăiat - zburdalnic, zglobiu, nebunatic, alintat, ușuratic, zurliu, superficial
• nepotolit - neastâmpărat, neliniștit, nebunatic, zvăpăiat, zburdalnic, nestins, neîmpăcat, aprig, vajnic
• sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
• zglobiu - zburdalnic, sprinten, viol, zvăpăiat
• jucăuș - vioi, zglobiu, neastâmpărat, dinamic
• sprințar - zburdalnic, vioi, jucăuș
• zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
• flușturatic - neserios, nebunatic, ușuratic, frivol, nestatornic
• nerăbdător - nestăpânit, agitat, impacientat, neastâmpărat, încordat, febril, surescitat, nervos
• drăcos - neastâmpărat, poznaș, ștrengar
• poznaș - glumeț, hâtru, ștrengar, ghiduș, nebunatic

Dex zburdalnic

• ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; ușuratic. ♦ (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + -alnic.
• ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -e, (Despre animale) Care zburdă. Un țăpușor vesel și zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 103. Se făcuse un cărlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. Armăsari zburdalnici, ce vesel nechezeau. ALECSANDRI, P. III 199. ♦ (Despre persoane) Nebunatic, zglobiu, vioi, neastîmpărat; ușuratic, neserios. Am luat odată parte la niște petreceri de anul nou, cu un tineret zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 430. Eram tineri, zburdalnici, bucuroși de aer liber, de viața ce-o trăiam. ANGHEL-IOSIF, C. L. 46. Era mereu gătită, mereu voioasă, aproape zburdalnică, doritoare de petreceri. SLAVICI, O. II 148. Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald. EMINESCU, O. I 91. ◊ (Adverbial) Și zburdalnic, de pe coaste, Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261. ♦ (Despre manifestări ale omului, stări sufletești etc.) Plin de avînt, de vioiciune, de voioșie. Un dor zburdalnic îmi veni să urc la stină. GALACTION, O. I 63. De mult încă îi păruse că aude așa, din cînd în cînd, cimpoi și ceteră și fluier și chiote zburdalnice. SLAVICI, O. I 215. Mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile, în zburdalnica vîrstă a tinereții. CREANGĂ, A. 117.

Sinonimul cuvântului zburdalnic

Testează-te!