menton — Wikiccionari (original) (raw)

Un article de Wikiccionari.

Occitan

Etimologia

Del bas latin mento.

Prononciacion

/menˈtu/, /menˈtu/

França (Bearn) : escotar « menton »

Nom comun

Declinason
Singular Plural
menton mentons
[menˈtu] [menˈtus]

menton masculin

  1. Partida ossosa de la cara situada jos la boca.

Variantas dialectalas

Traduccions

alemand : Kinn (de) neutre alèut : chamlux̂ (ale) anglés: chin (en) catalan : barbeta (ca) femenin, barbó (ca) masculin, mentó (ca) masculin còrs : mentu (co) masculin, bavellu (co) masculin espanhòl : barbilla (es) femenin, mentón (es) masculin francés : menton (fr) masculin italian : mento (it) masculin neerlandés : kin (nl) sapadin : kinge (sapadin) neutre inuktitut : ᑕᓪᓗ (iu) tallu (ik) inupiaq : tavlu (ik) kalaallisut : talloq (kl) portugués : mento (pt) masculin, queixo (pt) masculin sami del nòrd : gáibi (se) trio : jaramata (tri) turc : çene (tr) yupik central : tamlug (esu) yupik central siberian : tamlu (ess)

Francés

Prononciacion

França (Vòges) : escotar « menton »

França (Vendèa) : escotar « menton »

Etimologia

Del latin popular mento, mentonis.

Prononciacion

/mãtɔ̃/, /mãtɔ̃/

Nom comun

Declinason
Singular Plural
menton mentons
[mãtɔ̃]

menton masculin

Traduccions

  1. menton

Referéncias

Categorias :