carne - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Carne

română

Etimologie

Din latină carnem < caro, carnis.

Pronunție

• AFI: /ˈkar.ne/

Substantiv

1. nume dat țesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor împreună cu țesuturile la care aderă.
2. bucată din țesutul muscular al animalelor tăiate, întrebuințată ca aliment.
   Carne de vită.
3. partea interioară a pielii, opusă feței acesteia.
4. (bot.) pulpă la fructe.
   Carnea a unui fruct.

Sinonime

• 1-2: (Transilv.) hanț
• 4: (bot.) pulpă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

• carne de tun
• carne vie
• muscă de carne
• săptămâna cărnii

Cuvinte apropiate

• cârnat

Paronime

• carie, carte, caune, carni, cerne

Expresii

• A tăia (sau a da, a trage) în carne vie = a) a tăia (sau a da, a trage) în plin, direct (în cineva); b) a încerca să curme un rău prin măsuri foarte drastice
• A fi rău (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau ușor) la o rană
• În carne și oase = în persoană, în realitate
• Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, rudă de sânge
• A-și pune (sau a-și băga) carnea în (sau la) saramură = a face eforturi mari, a risca foarte mult în vederea realizării unui scop
• A pune (sau a prinde etc.) carne = a se îngrășa
• A crește carnea pe cineva = a simți o satisfacție, a fi bucuros
• A tremura carnea pe cineva = a tremura de frică

Traduceri

țesut muscular al corpului omenesc sau al animalelor

Referințe

• DEX online