clopot - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Exemplu de clopot

română

Etimologie

Din slavă (veche) klopotŭ < proto-slavă *klopotъ.

Pronunție

• AFI: /ˈklo.pot/

Substantiv

1. obiect metalic tronconic, deschis în partea de jos și prevăzut în interior cu o limbă mobilă, care, lovindu-se de pereții obiectului, produce sunete caracteristice.
   Clopotul al unei biserici.
2. sunet de clopot.
3. piesă în formă de clopot, cu diverse întrebuințări (în industrie).
4. capac de sticlă de forma unui clopot, care se folosește pentru a feri alimentele sau alte obiecte de praf, în laboratoare etc.
5. instrument muzical de percuție de forma tubulara, folosit in muzica clasica pentru a produce sunetul clopotului.

Sinonime

• 1: (Olt., Transilv. și Ban.) harâng, (Mold., Transilv. și Maram.) țingălău, (prin Ban.) zvon
• 3: talangă

Cuvinte derivate

• clopotar
• clopotniță
• clopoței
• clopoțel
• clopoți

Cuvinte compuse

• clopot scufundător

Expresii

• (fam.) A trage clopotele = a) a curta o femeie; b) a divulga un secret

Traduceri

obiect metalic rezonant

Referințe

• DEX online