nume - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină nōmĕn.

Pronunție

• AFI: /'nu.me/

Substantiv

1. cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se individualizează.
   Ce nume poartă?
2. (fiz.) sens.
3. calificativ, atribut; poreclă; p. ext. titlu, rang.
4. reputație, faimă.
5. (reg.) pretext, motiv.
6. termen generic pentru părțile de vorbire care se declină; spec. substantiv.

Sinonime

• 1: denumire, numire, (livr.) denominație, (rar) intitulare, (înv.) titlu, titulatură
• 2: sens
• 3: apelativ, calificativ, poreclă; titlu, rang
• 4: reputație
• 5: pretext
• 6: substantiv

Cuvinte derivate

• anume
• anumit
• denumi
• denumire
• denumit
• numete
• numi
• numire
• numit
• numitor, numitoare
• prenume
• supranume
• supranumi
• supranumire
• supranumit

Cuvinte compuse

• nume comun
• nume de agent
• nume de botez (sau mic)
• nume de familie
• nume predicativ
• nume propriu
• pește-cu-șapte-nume
• ziua numelui

Cuvinte apropiate

• nomina
• nominal
• nominativ
• nominație

Locuțiuni

• (loc. adj.) Fără (de) nume = a) care nu este știut, cunoscut; anonim, obscur; b) care impresionează puternic.
• (loc. adv.) Pe nume = a) spunându-i numele, adresându-se cu numele; b) direct, răspicat.
• (loc. prep.) ...în numele = a) în locul cuiva, din partea, din însărcinarea cuiva (sau a ceva); b) invocând puterea, autoritatea.
• (loc. adv.) Cu (sau sub) nume de = a) cu titlul de, sub formă de, în chip de; b) sub pretext că, pe motiv că, spunând că cuiva.

Expresii

• Zi-i pe nume! = a) spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui (de care nu-mi aduc aminte momentan); b) se spune când nu-ți amintești momentan numele unui obiect, al unei ființe
• A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în numele tatălui = a lovi, a-i trage (cuiva una) drept în frunte
• (fam.) Să nu-mi (mai) zici pe nume dacă = să mă desconsideri dacă, să nu mă mai recunoști dacă
• A cunoaște (pe cineva) numai după (sau din) nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoaște (pe cineva) din auzite, fără să-l fi văzut vreodată
• A nu-i (mai) ști (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai ști nimic despre cineva
• A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău = a (nu) se supăra, a (nu) interpreta în mod greșit cele spuse de cineva
• A lua în nume de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva), a ține(la cineva)
• Pentru numele lui Dumnezeu! = formulă exclamativă care însoțește o rugăminte sau care exprimă iritare, indignare, nedumerire
• Pe numele (cuiva) = (despre un act, o proprietate etc.) înscris ca proprietate legală (a cuiva)
• (în imprecații) Veni-ți-ar (sau pieri-ți-ar) numele sau să nu(-ți) mai aud de nume = nu ți-aș mai auzi de nume, acolo sa-ți rămână numele, se spune cuiva pe care nu-l poți suferi, pe care dorești să nu-l mai vezi niciodată, a cărui moarte o dorești
• (Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității
• A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva
• A-și face (un) nume = a ajunge cunoscut, vestit prin acțiuni pozitive
• A-i merge (cuiva) numele că = a se spune despre cineva că

Traduceri

denumire

Referințe

• DEX online