plasa - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză placer.
Pronunție
- AFI: /pla'sa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) plasa | |
|---|---|
| Infinitiv | a (se) plasa |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | (mă) plasez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să (se) plaseze |
| Participiu | plasat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a investi băni, valori etc.; a aloca.
- a vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani).
- (v.tranz.) a spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții).
- (v.tranz. și refl.) a (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc.
Articolul enclitic se plasează după nume. - (v.tranz.) a procura cuiva o slujbă, o situație (bună).
- (v.refl.) a se situa pe o poziție; a lua atitudine.
- (v.tranz.) (sport) a trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A se plasa pe o anumită poziție (sau pe poziția cuiva) = a susține o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva
Traduceri
a pune (printr-un efort special) într-un anumit loc
| arabă: وضع (العربية) (wáɖaʕa) catalană: pracer (català) chineză: 放 (中文) (fàng) coreeană: 두다 (한국어) (duda) ebraică: למקם (עברית) (lemakém) engleză: place (English) finlandeză: panna (suomi), laittaa (suomi), asettaa (suomi), sijoittaa (suomi) franceză: mettre (français), poser (français), placer (français) germană: stellen (Deutsch), platzieren (Deutsch), einordnen (Deutsch) italiană: collocare (italiano), mettere (italiano), posare (italiano) | japoneză: 置く (日本語) (おく, oku) maghiară: tenni (magyar), helyezni (magyar) neerlandeză: plaatsen (Nederlands) poloneză: umieszczać (polski), kłaść (polski) portugheză: colocar (português) rusă: класть (русский) (klast’), ставить (русский) (stávit’) spaniolă: colocar (español), poner (español) suedeză: lägga (svenska), placera (svenska), ställa (svenska), sätta (svenska) turcă: -i koymak (Türkçe) |
|---|