proba - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină probāre.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului proba
Infinitiv a proba
Indicativ prezentpers. 1 sg. probez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să probeze
Participiu probat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (folosit și absol.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.
    A proba sentimentele cuiva.
  2. a dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.
    Și-a probat temeinic ideile.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Traduceri

a încerca

armeană: փորձել (հայերեն) (p’orjel) catalană: intentar (català), provar (català), tractar de (català) chineză: 試驗 (中文), 试验 (中文) (shìyàn) coreeană: 해보다 (한국어) (haeboda) daneză: forsøge (dansk), prøve (dansk) engleză: try (English), sample (English) esperanto: testi (Esperanto), provi (Esperanto) finlandeză: kokeilla (suomi) franceză: déguster (français) germană: versuchen (Deutsch), probieren (Deutsch) greacă: δοκιμάζω (Ελληνικά) (dokimázo), προσπαθώ (Ελληνικά) (prospathó) italiană: provare (italiano) japoneză: 試みる (日本語) (kokoromiru) maghiară: próbálni (magyar), megpróbálni (magyar), kipróbálni (magyar) neerlandeză: proberen (Nederlands), uitproberen (Nederlands) norvegiană: prøve (norsk) poloneză: próbować (polski) portugheză: tentar (português), provar (português) rusă: пробовать (русский) (próbovat'), попробовать (русский) (popróbovat') spaniolă: tratar (español), intentar (español) suedeză: prova (svenska), testa (svenska) thailandeză: ลอง (ไทย) (long) turcă: girişmek (Türkçe)

a demonstra (cu probe)

arabă: أثبت (العربية) ('athbata) cehă: dokázat (čeština), prokázat (čeština) chineză: 證明 (中文), 证明 (中文) (zhèngmíng) engleză: prove (English), demonstrate (English) esperanto: pruvi (Esperanto) estoniană: tõestama (eesti) finlandeză: todistaa (suomi), näyttää toteen (suomi) franceză: prouver (français) germană: beweisen (Deutsch), prüfen (Deutsch) greacă: αποδεικνύω (Ελληνικά) (apodeiknúo), αποδείχνω (Ελληνικά) (apodeíchno) indoneziană: membuktikan (Bahasa Indonesia) italiană: provare (italiano) japoneză: 証明する (日本語) (shōmei-suru) maghiară: bizonyít (magyar) neerlandeză: bewijzen (Nederlands), aantonen (Nederlands) poloneză: dowodzić (polski), udowadniać (polski) portugheză: provar (português) rusă: доказывать (русский) (dokázyvat'), доказать (русский) (dokazát') slovenă: dokazati (slovenščina) spaniolă: probar (español) suedeză: bevisa (svenska), visa (svenska) swahili: hakiki (Kiswahili) turcă: tanıtlamak (Türkçe) ucraineană: доказувати (українська) (dokazuvati), доказати (українська) (dokazati), оказатися (українська) (okazatisja)

Etimologie

Din proba.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru proba.

Etimologie

in probă.

Pronunție

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru probă.

Referințe

latină

(Latina)

Etimologie

Din probō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului proba
f. Singular Plural
Nominativ proba '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. probă, încercare, dovadă

Cuvinte derivate