Sinonime înjura (original) (raw)

Cuvântul „înjura” are următoarele sinonime:

înjura ( verb )

• a drăcui
• a sudui
• a ofensa
• a insulta
• a blestema

Alte sinonime:

• a ocărî
• a invectiva
• a măscări
• a stropși
• a târtăi
• a mustra
• a îmbăla
• a spurca
• a sictiri
• a sictirisi

Sinonime Apropiate

• sudui - a înjura, a insulta, a ocărî
• înjurătură - injurie, imprecație, ocară, sudalmă, ofensă, insultă
• drăcui - a înjura, a blestema
• ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
• insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
• jigni - a ofensa, a insulta, a ultragia, a vexa, a dezonora
• leza - a vătăma, a jigni, a ofensa, a afecta, a insulta, a răni
• necinsti - a dezonora, a defăima, a înjosi, a insulta, a ofensa, a jigni, a murdări, a batjocori, a viola
• afront - jignire, înfruntare, insultă, vexare, ofensă, ultraj
• insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
• ultraj - injurie, ofensă, jignire, afront
• umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
• umilitor - înjositor, jignitor, ofensator, degradant
• vexa - a jigni, a contraria, a ofensa, a indispune
• huidui - a ocări, a apostrofa, a vitupera, a insulta, a dezaproba

Dex înjura

• înjura 1-3 A(-și) spune cuvinte injurioase sau de ocară a (se) sudui.
• ÎNJURÁ, înjúr, I. , și , recipr. A rosti cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui. – injuriare.
• ÎNJURÁ, înjúr, I. , și A spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui. – injuriare.
• ÎNJURÁ, înjúr, I. A adresa cuiva cuvinte de ocară; a sudui. ocărî. Acum stați adunați lîngă vatră... Înjurați domnii Și nu știți cum să vă plătiți dările. BENIUC, V. 24. Mulți inși trec iute pe lîngă butoiul meu înjurîndu-mă. CARAGIALE, O. I 79. Le legară mîinile la spate și tot înjurîndu-i mereu îi pornesc... spre Alba-Iulia. BĂLCESCU, O. II 259. ◊ Dincoace, la ieșire, zbîrîie motorul unui camion, glasuri de căruțași înjurînd urît și gros. C. PETRESCU, A. 341. Bombănea printre dinți cuconul Fanache, înjurînd și clătinînd din cap. MIRONESCU, S. A. 24. În confuzia lui nu știu nici ce zice, nici ce face; se retrase înjurînd cu furie. BOLINTINEANU, O. 450. ♦ A vorbi de rău, a bîrfi.
• A ÎNJURÁ înjúr 1. intranz. A folosi în vorbire cuvinte necuviincioase (în forma unei imprecații); a sudui. 2. tranz. (persoane) A trata cu vorbe necuviincioase. /<lat. injurare
• înjurà v. 1. a ofensa cu vorba; 2. a spune înjurături, a blestema. .
• înjúr, a -á v. tr. (d. jur). Vest. Suduĭ, insult pin cuvinte obscene.

Sinonimul cuvântului înjura

Testează-te!