Sinonime accident (original) (raw)
Cuvântul „accident” are următoarele sinonime:
accident ( substantiv )
- nenorocire
- rănire
- vătămare
Alte sinonime:
- denivelare
- denivelație
- neregularitate
- alterație
- eveniment imprevizibil
- fapt întâmplător
Sinonime Apropiate
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
- sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
- tragedie - piesă, dramă, operă dramatică, dezastru, calamitate, catastrofă, nenorocire, durere
- zaharisire - cristalizare, ramolire, degradare, îmbătrânire
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
- grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
- întâmplător - neprevăzut, accidental, incidental, ocazional
- lovitură - izbitură, coliziune, tamponare, ciocnire, nenorocire, necaz, neșansă, ghinion, noroc
- mâncătură - rosătură, vătămare
- năpastă - nenorocire, belea, pacoste, necaz, calamitate, bucluc, neplăcere, încurcătură
- neregularitate - abatere, deviere, eroare, greșeală, ondulație, sinuozitate, accident, iregularitate
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
Dex accident
- accident 1 Întâmplare neprevăzută care poate provoca o avarie, rănirea sau moartea cuiva. 2 (Gig) Neregularitate a terenului. 3 ~ fonetic Modificare întâmplătoare, fără caracter de lege a unui sunet. 4 Modificare a intonației unei note alterație. 5 Semn grafic care indică un accident (4).
- ACCIDÉNT, (1, 2, 3, 4, 6) accidente, , (5) accidenți, 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. Neregularitate a solului. 4. (; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din accident, accidens, -ntis.
- ACCIDÉNT (1-4, 6) accidente, (5) accidenți, 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. Neregularitate a solului. 4. (; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din accident, accidens, -ntis.
Sinonimul cuvântului accident