Sinonime băjenar (original) (raw)
Cuvântul „băjenar” are următoarele sinonime:
băjenar ( substantiv )
- pribeag
- fugar
- refugiat
Alte sinonime:
- fugit
- evadat
- emigrant
- înstrăinat
Sinonime Apropiate
- emigrant - expatriat, exilat, pribeag, băjenar
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- fugi - a alerga, a goni, a galopa, a evada, a dezerta, a se sustrage, a pribegi, a se refugia, a băjenări
- fugitiv - trecător, efemer, fugar, sumar, rapid, superficial
- goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza
- hăitui - a goni, a fugări, a alunga
- hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
- hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
- alunga - a izgoni, a goni, a fugări, a îndepărta, a înlătura, a elimina, a respinge
- migrator - călător, pribeag, nomad
- alerga - a fugi, a goni, a o lua la picior, a fugări
Dex băjenar
- băjenar 1-6 Persoană care își părăsea, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din pricina (invaziilor dușmanului sau a) persecuțiilor politice ori a oprimării fiscale și care se reîntorcea după trecerea primejdiei. 7 (Rar) Emigrant. 10 Persoană reîntoarsă din bejenii (1-3). 11 Om sărac lipit pământului.
- BĂJENÁR, băjenari, Persoană care își părăsea vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. – Băjeni + -ar.
- BĂJENÁR, băjenari, Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. – Băjeni + -ar.
- BĂJENÁR, băjenari, (Învechit și arhaizant) Fugar care (împreună cu alții) își părăsea, vremelnic, casa, provincia sau patria, din pricina unei invazii dușmane, a persecuțiilor politice, a jafurilor administrative sau a exploatării boierești; pribeag, refugiat. emigrant. Auzi, să fugi la munte, ca băjenarii! D. ZAMFIRESCU, R. 26. (în forma bejenar) De cîte ori i-a văzut pe bejenarii Moldovei, revărsați în lunile de toamnă și de iarnă, nu mărturiseau unde se duc, de teamă să nu se îngrămădească prea mulți într-un loc, să nască prisos de brațe și să rămîie fără muncă. CĂLUGĂRU, O. P. 37. (În forma bejănar) Au rămas... bejănarii, pînă în ziua de azi, prăpădiți de vatra părintească. SADOVEANU, N. F. 29. Să fie vrun tîlhar... nu cred... a fi, poate, vrun bejănar care vra să intre argat la mine. ALECSANDRI, T. 607. Variante: bejenár, bejănár
Sinonimul cuvântului băjenar