Sinonime căina (original) (raw)

Cuvântul „căina” are următoarele sinonime:

căina ( verb )

1. a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări
2. a compătimi, a se căi, a deplânge

Alte sinonime:

• văita
• compătimi
• a se boci
• a[se] jeli
• a[se] jelui
• a [se] plânge
• a se văita
• a se aoli
• a se mișeli
• a se olălăi
• a se olecăi
• a se plângătui
• a se scârbi
• a se văiera
• a se văina
• a se vălăcăi
• a [se] cânta
• a [se] dăuli
• a se frăsui
• a se glăsi
• a se glăsui
• a plânge
• a deplora
• a tângui
• a căi
• a sărăci
• a șăinăli
• a jeli
• a jelui
• a se plânge

Sinonime Apropiate

• jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
• văita - a se lamenta, a se tângui, a jeli, a plânge, a boci, a se văicări
• căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
• văicări - a se văita, a se lamenta, a se tângui
• văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
• jelui - jeli, a deplânge, a boci
• smiorcăi - a se lamenta, a scânci, a plânge, a se smiorcăi, a se sclifosi
• geme - a se tângui, a se lamenta, a suspina, a se văita, a fi supraîncărcat, a fi plin
• lamenta - a se văita, a se plânge, a se jelui
• boci - a plânge, a se tângui, a lăcrima, a se văita
• compătimi - a deplânge, a se solidariza, a suferi (împreună)
• deplânge - a regreta, a compătimi
• elegie - melancolie, jeluire, tânguire, jelire, tristețe
• ieremiadă - tânguire, plânsei, văicăreală, jeluire
• păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală

Dex căina

• căina 1 A se plânge. 2 A compătimi pe cineva căini.
• CĂINÁ, căinez, I. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ A compătimi, a deplânge. – Din kajanŭ ( lui kajati sen).
• CĂINÁ, căinez, I. 1. A se tîngui, a se văieta, a se jeli. Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-și fruntea la dreapta și la stingă. SADOVEANU, F. J. 505. Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 200. Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. 2. A compătimi, a deplînge, a jeli. Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44. Sărace Vilcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292. După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32. – Pronunțat: că-i-. – Variantă: căiní (ISPIRESCU, L. 314) IV.
• CĂINÁ, căinez, I. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ A compătimi, a deplânge. – Slav ( kajanŭ, lui kajati sen).
• A CĂINÁ ~éz tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a jeli; a jelui. /<sl. kajanu
• A SE CĂINÁ mă ~éz intranz. A-și împărtăși neplăcerile, plângându-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se jeli; a se jelui. /<sl. kajanu
• CĂINÍ IV căina.
• CĂINÍ IV. căina.
• cáin, a căina, V. căĭnez.

Sinonimul cuvântului căina

Testează-te!