Sinonime văita (original) (raw)

Cuvântul „văita” are următoarele sinonime:

văita ( verb )

• a se lamenta
• a se tângui
• a jeli
• a plânge
• a boci
• a se văicări

Alte sinonime:

• a se boci
• a se căina
• a [se] jeli
• a [se] jelui
• a se plânge
• a se aoli
• a se mișeli
• a se olălăi
• a se olecăi
• a se plângătui
• a se scârbi
• a se văiera
• a se văina
• a se vălăcăi
• a [se] cânta
• a [se] dăuli
• a se frăsui
• a se glăsi
• a se glăsui
• geme
• a geme
• a [se] scrivi
• a se jelui

Sinonime Apropiate

• văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
• jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
• căina - a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări, a compătimi, a se căi, a deplânge
• văicări - a se văita, a se lamenta, a se tângui
• boci - a plânge, a se tângui, a lăcrima, a se văita
• geme - a se tângui, a se lamenta, a suspina, a se văita, a fi supraîncărcat, a fi plin
• jelui - jeli, a deplânge, a boci
• lamenta - a se văita, a se plânge, a se jelui
• smiorcăi - a se lamenta, a scânci, a plânge, a se smiorcăi, a se sclifosi
• bocet - plângere, tânguire, jelanie
• căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
• elegie - melancolie, jeluire, tânguire, jelire, tristețe
• reclama - a cere, a revendica, a pretinde, a se plânge, a protesta, a denunța, a demasca, a necesita, a se impune
• reclamație - plângere, jalbă, cerere, petiție
• sireap - neîmblânzit, focos, sălbatic, vijelios

Dex văita

• VĂITÁ, vait, I. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre unele păsări și animale) A scoate sunete, țipete tânguitoare și prelungi. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. – Din vai.
• VĂITÁ, váit, I. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre. ♦ A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. – Din vai.
• VĂITÁ, vait, I. (Și în forma văieta) A scoate vaiete; a striga, a plînge, a se tîngui (de durere); a se văiera. Avramicu se văita, cu mînile la tîmple. SADOVEANU, O. VII 79. Am fost amărît și m-am văitat, am rupt cu dinții scîndură hambarului. POPA, V. 313. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. EMINESCU, O. I 199. Ah! ziceau ei văietîndu-se: sîntem pierduți. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Afară, vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile urcate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Și, ca orgă colosală, geme tot, – se vaită tot. MACEDONSKI, O. I 162. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre; a urla. Auzi prin beznă lupii cum se văietă? BENIUC, V. 39. ♦ A compătimi pe cineva. Nu te vait eu pe tine. – Variantă: văietá, váiet, I.
• A VĂITÁ váit tranz. (persoane) A regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge. /Din vai

Sinonimul cuvântului văita

Testează-te!