Sinonime contingență (original) (raw)

Cuvântul „contingență” are următoarele sinonime:

contingență ( substantiv )

• contact
• atingere
• tangență
• relație
• legătură
• raport

Alte sinonime:

• contingenta

Sinonime Apropiate

• relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
• contact - atingere, legătură, relație, raport
• comunicație - legătură, relație, contact
• conexiune - legătură, înlănțuire, corelație, raport, relație
• corelație - legătură, relație, conexiune, raport
• înlănțuire - încătușare, ferecare, legare, legătură, conexiune, corelație, relație, raport
• valență - legătură, relație, combinație
• limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
• relata - a raporta, a prezenta, a expune, a povesti, a descrie, a istorisi
• snop - fascicul, legătură, mănunchi
• sudură - legătură, lipire, unire, sudare
• cujbă - chingă, legătură
• legătură - sarcină, boccea, basma, tulpan, testemel, sfoară, funie, frânghie, fașă
• maldăr - morman, grămadă, mănunchi, legătură, vraf, snop, braț
• mănunchi - legătură, snop, buchet, maldăr

Dex contingență

• contingență 1 Posibilitate ca un lucru să se întâmple sau nu. 2 Relație care se stabilește între fenomene, contingente. 3 Atingere. 4 Legătură. 5 Raport. 6 Întâmplare. 7 Unghi de ~ Unghi format de o linie dreaptă cu o curbă sau de două curbe care trec prin același punct.
• CONTINGÉNȚĂ, contingențe, Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din contingence, contingentia.
• CONTINGÉNȚĂ, contingențe, Atingere, legătură exterioară, raport. Între materialismul primitiv și dialectica naivă din timpul antichității nu există o legătură internă, ci doar o simplă contingență spontană, o legătură care, chiar cînd s-a produs parțial, nu a fost formulată conștient. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, 104, 15/1.
• CONTINGÉNȚĂ Starea a ceea ce este contingent; atingere, raport, legătură exterioară. .
• CONTINGÉNȚĂ însușirea de a fi contingent (1); relație între fenomene, evenimente contingente; întâmplare. (< fr. contingence, lat. contingentia)
• CONTINGÉNȚĂ ~e f. Stare a elementelor contingente. /<fr. contingence, lat. contingentia
• contingență f. starea lucrului contingent.
• *contingénță f., pl. e (lat. contingentio). Starea lucruluĭ contingent, ocaziune, oportunitate, eventualitate. Geom. Întîlnirea uneĭ liniĭ (drepte orĭ curbe) cu o curbă căreĭa ĭ-e tangentă.
• CONTINGÉNȚĂ s. v. legătură, raport, relație.
• contingență LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAȚIE.

Sinonimul cuvântului contingență

Testează-te!