Sinonime dăunător (original) (raw)
Cuvântul „dăunător” are următoarele sinonime:
dăunător ( adjectiv )
- stricător
- păgubitor
- vătămător
- distrugător
- pernicios
Alte sinonime:
- negativ
- nociv
- periculos
- prejudiciabil
- primejdios
- rău
- pierzător
- dăunăcios
- dăunos
- pagubnic
- prejudicios
- stricăcios
- contraproductiv
Sinonime Apropiate
- virulent - vătămător, distrugător, morbid
- contraindicat - vătămător, nepotrivit, periculos, dăunător
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- sănătos - valid, zdravăn, viguros, nevătămat, teafăr, salubru, igienic, nevătămător, judicios
- toxic - otrăvitor, periculos, vătămător, infecțios
- ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
- zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
- fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
- inofensiv - nevătămător, pașnic, admisibil, neprimejdios
- insalubru - nesănătos, neigienic, vătămător
- mistuitor - distrugător, nimicitor, pustiitor, chinuitor, devorant
- negativ - nefavorabil, dăunător, distructiv, obstrucționist, ostil
- nepotrivit - deplasat, inoportun, vătămător, neprielnic, nefavorabil, impropriu, inadecvat
- nimicitor - distrugător, pustiitor, devastator, potopitor
- amenințător - primejdios, expus, contraindicat, dăunător, riscant, hazardat
Dex dăunător
- dăunător, ~oare 1 Care produce daune păgubitor, dăunătos. 2 Care vatămă vătămător. 3-4 , (Insectă) care distruge culturile de plante.
- DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, ) Organism animal sau vegetal care atacă plante, culturi agricole sau animale, provocând pagube. – Dăuna + -ător.
- DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, ) Ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. – Dăuna + -ător.
- DĂUNĂTÓR, -OÁRE, dăunători, -oare, Care dăunează; păgubitor, vătămător. Neglijență dăunătoare. ♦ (Substantivat, ) Insectă (sau animal) care pricinuiește pagube culturilor agricole. se acoperă cheltuielile de producție, și anume; repararea mașinilor și uneltelor agricole, tratamentul animalelor, combaterea dăunătorilor și altele. STAT. GOSP. AGR. 27. – Pronunțat: dă-u-.
- DĂUNĂTÓR, -OÁRE , (Vietate, animal) vătămător (mai ales pentru culturile agricole). .
- DĂUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care dăunează; în stare să dăuneze; păgubitor. / a dăuna + suf. ~tor
- DĂUNĂTÓR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (fig.) contraproductiv. (Efecte ~oare pentru...)
Antonime dăunător
- Dăunător ≠ folositor, nevătămător
Sinonimul cuvântului dăunător