Sinonime deficit (original) (raw)
Cuvântul „deficit” are următoarele sinonime:
deficit ( substantiv )
- pierdere
- lipsă
Alte sinonime:
- minus
- defect
- neajuns
- pagubă
Sinonime Apropiate
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- minus - deficit, lipsă, negativ, fără
- privațiune - lipsă, sărăcie, mizerie
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- hibă - neajuns, defect, lipsă
- indigență - sărăcie, lipsă, mizerie
- inexistență - absență, lipsă, neant
- insuficiență - lipsă, neajuns, defect
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
- absent - neprezent, lipsă, neatent, distrat, zăpăcit, aiurit
- avort - chiuretaj, lepădare, pierdere (de sarcină)
- carență - lipsă
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
Dex deficit
- deficit 1 Sumă cu care cheltuielile întrec veniturile. 2 Lipsă bănească la un bilanț financiar. 3 Pierdere. 4 Lipsă la un calcul. 5 ~ de saturație (sau de umiditate) Diferență dintre tensiunea vaporilor care saturează aerul la o temperatură dată și tensiunea vaporilor existenți în realitate. 6 A fi în ~ A fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. 7 Situație în care cheltuielile întrec veniturile. 8-9 Deficiență (7-8). 10 (Rar) Mai puțin. 11 Minus.
- DEFICÍT, deficite, Diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; pierdere (bănească); lipsă. ◊ A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din déficit.
- DEFICÍT, deficite, Plus de cheltuieli față de venituri; lipsă (bănească) la un bilanț financiar; pierdere; orice lipsă la o socoteală. ◊ A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuieli mai mari decât veniturile. – Din déficit.
- DEFICÍT, deficite, (În opoziție cu excedent) Sumă de bani cu care cheltuielile întrec veniturile (la operații comerciale sau bancare, la balanța comercială sau la balanța de plăți a unei țări), suma ce lipsește pentru ca veniturile să țină cumpăna cu cheltuielile; orice lipsă la o socoteală. Își administrează singură averea așa de bine că totdeauna are deficite. REBREANU, R. I 58. ◊ A fi în deficit = a fi în pierdere, a avea cheltuielile mai mari decît veniturile. E veșnic în deficit cu leafa. VLAHUȚĂ, O. A. III 29. – și: deficituri (RUSSO, S. 156).
Sinonimul cuvântului deficit